Brăduț de Crăciun

De când locuiesc în București n-am avut în niciun an brad de Crăciun. Asta și pentru că nu-mi petrec sarbatorile de iarna aici, ci prefer să merg în orașul natal, împreună cu familia și ce prieteni se mai găsesc prin zonă. În alți ani mai cumpăram fie o creangă, fie o coroniță de brad, pe care o agățam de ușa sufrageriei.

Prefer să nu cumpăr brad pentru că sunt de părere că nu merită sacrificarea copacului.  Unui brad îi ia mulți ani să ajungă la maturitate sau ‘bun de tăiat’, iar noi îl sacrificăm pentru un capriciu de câteva săptămâni. Și mie îmi place mirosul de brad, dar există și ulei esențial de brad, care, ars în lampa de aromaterapie, suplinește mirosul bradului tăiat și plantat în sufragerie. Nu e o soluție nici să cumperi un brad în ghiveci și să-l plantezi pe urmă pentru că se va usca (nu va rezista afară, în condiții naturale, după ce a fost ținut atâta timp în interior).

Așa că anul acesta, inspirată de două fotografii de pe Facebook, mi-am făcut propriul brăduț. Apropo, și cărțile au fost copaci, deci să devină brăduț e ca și când li s-ar da o a treia viață…

Iată și cele două fotografii care m-au inspirat:

Destul de simplu în ambele variante. Spor la treabă și, dacă nu ne mai scriem până atunci, sarbători fericite!

UPDATE: Cineva îmi spune că brazii au fost oricum tăiați și că nu facem nici un rău cumpărându-i. Eu cred că fiecare gest, oricât de mic și de neînsemnat ni s-ar părea, contează și produce efecte. Dincolo de legea cauzei și a efectului, din punct de vedere strict economic, oferta depinde de cerere, iar cererea de consumatori. Așadar, tăierea brazilor depinde și de decizia noastră de a-i cumpăra sau nu. Sunt conștientă că doar prin gestul meu lucrurile nu se vor schimba radical, dar eu nu sunt singură și nici tu nu ești. Poate că nu peste noapte, dar treptat lucrurile se reglează.