Unt de corp

Când am mers prima dată la Londra, în 2009, am intrat într-un magazin cu cosmetice naturale și m-am simțit ca Alice în Țara Minunilor. Totul mi se părea fascinant, extrem de atrăgător și, în același timp, foarte ușor de făcut. Așa că am venit acasă și m-am pus pe treabă.

Pe lângă săpun, am început să fac unt de corp. Cel mai simplu lucru din lume!

FullSizeRender (6)

Cum fac:

Amestec în proporții variabile unt de shea, unt de cacao, ulei de cocos, ulei de argan și ce-mi mai trece prin cap (ulei de măsline, de avocado și cine știe ce uleiuri mai găsesc prin frigider). Dacă-l vreau solid, pun o cantitate mai mare de unturi. Dacă-l vreau cremos, pun o cantitate mai mică de unturi și sunt generoasă cu uleiurile lichide. Dacă vreau să aibă un miros mai puternic decât cel natural al unturilor și uleiurilor din compoziție, adaug la final, după ce am topit totul la baie de abur, câteva picături de uleiuri esențiale. Torn apoi compoziția în forme dacă vreau unt solid sau în borcane dacă-l vreau cremos.

Pielea mea îl adoră!

Dacă vă apucați de joacă, spuneți-mi și mie ce v-a ieșit :).

Prânzul de sâmbăta asta 


Un avocado necurățat de coajă se taie în jumătate pe lung, se îndepărtează sâmburele, se așează într-un recipient termorezistent și se admiră în perfecțiunea lui.

Se sparge apoi câte un ou și se așează cu grijă în îmbrățișarea fiecărei jumătăți de avocado. Se presară deasupra sare și piper și de jur împrejur se pun bucăți generoase de brânză. Se ornează cu crenguțe de cimbru și se stropește totul cu ulei de măsline.

Se pune în cuptorul încins la 180 de grade, unde se lasă vreo jumătate de oră, timp în care se fierb niște Chinese glass noodles și se toacă niște pătrunjel și câțiva căței de usturoi.

Când totul e gata, taițeii se pun în farfurii, se presară deasupra pătrunjelul și usturoiul și se așează la mijloc jumătate de avocado și bucățile de brânză de jur împrejur. Se mai stropește odată toată opera cu ulei de măsline și cu oțet balsamic și sos de soia.

Efectul? „Mănânci cu capul în farfurie!” :))

Chec cum vrem noi


În ultima vreme mă preocupă alimentația fără zahăr și fără gluten. Fără să fiu maniacă sau foarte hotărâtă, îmi place să experimentez și să mă joc cu diverse combinații pe care le inventez de cele mai multe ori pe loc. 

Iată și ultima combinație, care se poate transforma după nevoi, preferințe și curiozități:

  • Două banane foarte coapte
  • Două ouă (se pot înlocui cu două lingurițe de semințe de chia sau de in, puse in puțină apă – pentru o variantă vegană)
  • O mână mai generoasă sau mai parcimonioasă de stafide)
  • O linguriță de bicarbonat de sodiu sau praf de copt stins cu puțină zeamă de lămâie
  • Șofran (opțional)
  • Pudră de roșcove sau cacao (tot opțional)
  • Nuci sau semințe după gust (mie îmi plac cât de multe)
  • Făină de orez și/ sau de soia (sau de grâu dacă nu doriți să evitați glutenul)
  • Puțin ulei de măsline extravirgin sau de cocos

Cum am făcut:

Am blenduit bananele și ouăle și am adăugat treptat restul ingredientelor, amestecând compoziția cu o lingură de lemn până la omogenizare. Consistența trebuie să fie cremoasă, ca de chec. 

Am turnat apoi crema într-o tavă de chec în care am pus hârtie de copt și am pus-o în cuptorul preîncălzit la 180 de grade, timp de aproximativ 45 de minute. Apoi, după ce casa s-a umplut de mirosul amețitor de ceva-bun-care-se-coace-în-cuptor, am scos tava, ne-am făcut de lucru ca să rezistăm până s-a răcit cât de cât și apoi ne-am mâncat opera fără pic de vinovăție.

Ceea ce vă dorim și vouă.

Săpun de primăvară

 

Primul lot de săpun preparat acasă în 2017

sapun natural preparat manual

De tare mult timp n-am mai făcut săpun, deși se face foarte simplu și magia prin care un amestec de grăsimi și lichide devine săpun mi se pare în continuare fascinantă, la granița dintre chimie și alchimie, aș zice (asta pentru că eu nu știu chimie decât empiric :)). Weekendul acesta, proaspăt revenită din Anglia, unde săpunul natural preparat acasă are o adevărată tradiție, m-am dus în pod și mi-am căutat cutia cu ingrediente și ustensile. Cum am avut un ajutor de nădejde lângă mine, am preparat săpunul la patru mâini și am ales împreună combinația de uleiuri esențiale pe care le-am adăugat la final pentru miros.

Pentru că îmi place mult textura săpunului preparat la rece și pentru că țin ca uleiurile pe care le folosesc să-și păstreze cât mai bine proprietățile, am hotărât să-l preparăm la rece. Știind că săpunul nostru va sta la uscat minimum trei săptămâni, ne-am dat seama că îl vom folosi în plină lună martie, deci va fi un săpun de primăvară.  Așa că am ales să-l facem cu argilă verde (pentru culoare și proprietățile exfoliante și detoxifiante) și o combinație de uleiuri esențiale fresh, cu accente florale: melissa, eucalipt și ylang-ylang.

Din proprie experiență, odată încercat săpunul preparat acasă, cu greu vă veți mai putea întoarce la a-l folosi pe cel preparat industrial. Pe internet se găsesc o grămadă de rețete de săpun preparat acasă și sunt sigură că, dacă vă prinde micorbul sau dacă doar vreți să încercați o dată, veți găsi foarte multe resurse din care puteți învăța și vă puteți inspira, o grămadă de sfaturi și de locuri de procurat ingrediente și ustensile. Noi vă spunem cum am făcut noi, fără pretenția că am fi experți. Doar pe jumătate curioși și pe cealaltă jumătate pasionați.

Iată și lista de ingrediente, așa cum le-am măsurat și folosit noi:

·         Ulei de cocos – 13 oz

·         Ulei de măsline – 3 oz

·         Ulei de floarea soarelui 3 oz

·         Unt de shea – 1 oz

·         Unt de cacao – 1 oz

·         Lapte de capră – 9 oz

·         Sodă caustică – 4.4 oz

·         Ulei de măsline extravirgin – 2 linguri

·         Uleiuri esențiale – melissa, eucalipt, ylang-ylang

·         Argilă verde – 2 linguri

De reținut că toate operațiunile se fac într-o încăpere aerisită, sub hota pornită și purtând mănuși de protecție (eventual și ochelari) și că întotdeauna se pune soda în lichid și niciodată invers. E bine să vă asigurați că nu aveți prin preajmă copii sau animăluțe care ar putea să vă surprindă – pentru a nu intra în contact cu soda sau amestecul pentru săpun.

Laptele l-am ținut la frigider și l-am scos chiar înainte de a-l folosi și am pus mai întâi soda în lapte, amestecând sub hotă până când soda s-a dizolvat, evitând să ne apropiem foarte mult de vas pentru a nu inhala aburii care se degajă. Nu întreaga cantitate de sodă se va dizolva – ceea ce rămâne nedizolvat se va arunca. Deși laptele a fost de la frigider, în contact cu soda se declanșează o reacție chimică cu degajare de căldură.

Am lăsat amestecul de lapte cu sodă să se odihnească și am cântărit și topit unturile și uleiurile vegetale. Noi am pus vasul pe o plită electrică încălzită la nivel mediu. Se mai pot topi și la microunde sau la baie de abur. Uleiurile și unturile vegetale se fierb, doar se topesc și se omogenizează. Apoi se adauga peste unturile și uleiurile topite amestecul de sodă cu lapte, amestecând cu o lingură de lemn. Am fost atenți să nu turnăm și soda rămasă nedizolvată pe fundul cratiței în care am amestecat soda cu laptele și am aruncat-o la final.

După omogenizarea amestecului, l-am zăpăcit cu blenderul vertical (păstrat special doar pentru săpun) până când tot maglavaisul a căpătat consistența unei budinci apetisante, în care am adăugat argila verde și uleiurile esențiale picurate și amestecate în uleiul extravirgin de măsline. Apoi am turnat budinca în forme de silicon pe care le-am acoperit cu folie de bucătărie și am lăsat totul să se odihnească până a doua zi, când am eliberat budinca întărită și-am lăsat-o la uscat pe dulapul din bucătărie, departe de gheruțe curioase. Acolo săpunul va sta, acoperit cu hârtie albă, cel puțin trei săptămâni până când ne vom putea bucura de el.

Așa de tare ne-a plăcut să-l facem, încât ne mănâncă palmele să mai facem cel puțin un lot în perioada următoare și să-l folosim în cascadă – o săptămână primul lot, după încă o săptămână al doilea și tot așa. Spumă de lapte și cremă să fie! Plus că mai am niște pigmenți minerali pe care vreau să-i văd strălucind în bucățelele cremoase de pe marginea chiuvetei! Yum!

Dacă vă mână curiozitatea să încercați sau dacă deja preparați propriul săpun, dați-ne de veste să ne spuneți și nouă cum vă merge. Și dacă aveți sfaturi sau rețete de împărtășit, nu vă sfiiți, suntem foarte curioși să le aflăm și le primim cu bucurie!

 

Desertul de pe pervaz: Felii de banană cu goji și negrilică

banagone

Habar nu am de ce bananele tăiate felii sunt mai gustoase decât cele mușcate direct din coaja desfăcută, dar așa se pare că stau lucrurile. Ieri tocmai mă întorsesem din Timișoara și nu aveam mare lucru prin casă, dar mi-era poftă de ceva dulce.

Ingrediente:

  • O banană foarte coaptă, purtată din București la Timișoara, ținută acolo cinci zile în frigider și adusă înapoi în București. Timp total cu trenul: aproximativ 26 de ore.
  • Fructe goji, cumpărate din Timișoara și aduse cu trenul la București.
  • Semințe de negrilică, luate și păstrate în București.

Verdict: o combinație delicioasă și neobișnuită, pregătită extrem de rapid și care m-a mulțumit. Imposibil de repetat pentru că la Timișoara prea curând nu cred că mai merg.

Desertul de pe pervaz: frumuseți cărora ar fi mai mare păcatul să le faci orice

Așa că le speli, le așezi frumos într-un recipient în care să-ți fie drag să le vezi și, apucându-le grațios cu vârfurile degetelor… le duci la buze. Și de aici nu mai insist cu descrierile, că nu e cazul.

cherries

Ok, recunosc, aici le-am aranjat un pic în straturi, cu gândul la un tort.

bluebrasp

Desertul de pe pervaz: budincă de chia

chiapudding

 

Îmi plac deserturile și-mi place să arate bine și să fie, dacă se poate, cremoase. Asta mă gândeam eu că nu prea s-ar încadra într-o dietă vegană fără zahăr, însă am descoperit de curând că nu e chiar așa. Să faci dulciuri raw vegane mi se pare o aventură cam la fel de atrăgătoare ca cea a preparării săpunului – o fi pentru că mă fascinează așa de tare transformările spectaculoase.

Budinca de chia vegană, fără foc, este printre cele mai simple deserturi care se pot pregăti. Eu am făcut-o cu fructe: am încercat cu căpșuni (în foto) și piersici. Oare am mai spus că nu am răbdare să-mi notez rețete, să cântăresc și să măsor? Îmi place să aproximez, să mă aventurez, să mă joc. Și-mi place că toate rețetele mele sunt irepetabile. Știu cam ce și cât am pus, însă data viitoare în niciun caz nu mai fac exact la fel; m-aș plictisi.

Revenind, budinca de chia se face așa: fructele (oricare ar fi ele) se spală și se dau prin blender până se fac o cremă simpatică, în care, dacă mai e nevoie, mai adăugăm miere după gust. Punem apoi crema de fructe într-un recipient în care adăugăm semințele de chia amestecând. De reținut că semințele de chia, ca și cele de in, sunt un gelifiant natural și, după o vreme în care e lăsată să se odihnească (vara, la frigider), compoziția se îngroașă. Desigur că budinca se poate orna, aranja și dezmierda cum ne îndeamnă inima.

Despre beneficiile semințelor de chia puteți găsi o grămadă de informații pe internet. O să spun doar că mi-s tare dragi așa micuțe și fără gust, dar cu o putere atât de mare, fiind printre cele mai hrănitoare alimente de pe planetă.

PS Pentru că pe pervaz e lumina mai bună.