Crenguță de agățat plante aromate

crenguta.jpg

Cum m-am mutat de curând în casă nouă, încă mă ocup de aranjări. Am adunat în weekend niște mentă dintr-o curte părăsită de la țară și mă gândeam unde s-o pun la uscat.

Întotdeauna mi-au plăcut buchețelele de plante aromate agățate în bucătărie. Cum știam că mai vreau și un buchețel de cimbru și unul de tarhon și unul de salvie, nu aveam de gând să bat tot atâtea cuie în pereții bucătăriei.

Așa că, trecând prin parc ieri, când am zărit o crenguță uscată într-o salcie, mi-a venit ideea salvatoare. Dintr-un salt scurt, am prins-o și am rupt-o, am curățat-o apoi de rămurele și am adus-o acasă. Aici am legat-o cu o sfoară de cânepă și am agățat-o într-un cui. Am legat apoi buchețelul de mentă și astăzi am adăugat și niște frunze de nuc – bune nu doar pentru infuzie de spălat părul, ci și în sertare, împotriva moliilor.

PS Am găsit și soc și am făcut socată, iar acum mă bate gândul să încerc o salcâmată.

Anunțuri

Deodorant natural cremă

După ce am aflat ce efecte pot avea chimicalele din cosmetie am început să cercetez cum pot să-mi fac singură cât mai multe din cosmeticele pe care le folosesc zilnic.

Ani de zile am folosit doar deodorant făcut de mine și a făcut față cu succes celor mai solicitante zile, în care plecam de acasă dimineața devreme și mă întorceam cine știe când, chiar și vara, chiar și cu bicla, chiar și în călătorii, chiar și, chiar și, chiar și…

După multe experimente, mă declar mulțumită și convinsă că există alternative. Nu suntem nici pe departe obligați să folosim deodorantele produse industrial, pline de substanțe pe care nu le-am mânca și care ajung într-un timp foarte scurt în sângele nostru și în ficat. Nu o să scriu aici despre sărurile de aluminiu sau despre conservanți și alte substanțe chimice notate cu combinații de cifre și litere – se găsesc informații cu duiumul, la o simplă căutare.

Am testat mai multe rețete de-a lungul timpului și, când sunt mai ocupată sau mai leneșă, folosesc pur și simplu bicarbonat de sodiu pe care îl aplic cu palma la axilă, ca pe o pudră. Când nu, mă joc :).

Iată și ultima rețetă experimentată:

  • Ulei de cocos
  • Unt de shea
  • Bicarbonat de sodiu
  • Uleiuri esențiale la alegere

Se poate folosi și doar ulei de cocos, care se topește la baie de abur și în care se adaugă cât mai mult bicarbonat de sodiu (cam cât încape). Uleiurile esențiale pot fi oricare ne plac – câteva picături adăugate la final, în funcție de cantitatea de deodorant pe care vrem să o obținem. Amestecul se toarnă într-un borcănel de sticlă (pe care îl putem salva de la o cremă care s-a terminat).

Am găsit pe blog alte două postări despre deodorant, din 2009: Deodorant și Deodorant-gel.

Distracție plăcută!

Unt de corp

Când am mers prima dată la Londra, în 2009, am intrat într-un magazin cu cosmetice naturale și m-am simțit ca Alice în Țara Minunilor. Totul mi se părea fascinant, extrem de atrăgător și, în același timp, foarte ușor de făcut. Așa că am venit acasă și m-am pus pe treabă.

Pe lângă săpun, am început să fac unt de corp. Cel mai simplu lucru din lume!

FullSizeRender (6)

Cum fac:

Amestec în proporții variabile unt de shea, unt de cacao, ulei de cocos, ulei de argan și ce-mi mai trece prin cap (ulei de măsline, de avocado și cine știe ce uleiuri mai găsesc prin frigider). Dacă-l vreau solid, pun o cantitate mai mare de unturi. Dacă-l vreau cremos, pun o cantitate mai mică de unturi și sunt generoasă cu uleiurile lichide. Dacă vreau să aibă un miros mai puternic decât cel natural al unturilor și uleiurilor din compoziție, adaug la final, după ce am topit totul la baie de abur, câteva picături de uleiuri esențiale. Torn apoi compoziția în forme dacă vreau unt solid sau în borcane dacă-l vreau cremos.

Pielea mea îl adoră!

Dacă vă apucați de joacă, spuneți-mi și mie ce v-a ieșit :).

Prânzul de sâmbăta asta 


Un avocado necurățat de coajă se taie în jumătate pe lung, se îndepărtează sâmburele, se așează într-un recipient termorezistent și se admiră în perfecțiunea lui.

Se sparge apoi câte un ou și se așează cu grijă în îmbrățișarea fiecărei jumătăți de avocado. Se presară deasupra sare și piper și de jur împrejur se pun bucăți generoase de brânză. Se ornează cu crenguțe de cimbru și se stropește totul cu ulei de măsline.

Se pune în cuptorul încins la 180 de grade, unde se lasă vreo jumătate de oră, timp în care se fierb niște Chinese glass noodles și se toacă niște pătrunjel și câțiva căței de usturoi.

Când totul e gata, taițeii se pun în farfurii, se presară deasupra pătrunjelul și usturoiul și se așează la mijloc jumătate de avocado și bucățile de brânză de jur împrejur. Se mai stropește odată toată opera cu ulei de măsline și cu oțet balsamic și sos de soia.

Efectul? „Mănânci cu capul în farfurie!” :))

Chec cum vrem noi


În ultima vreme mă preocupă alimentația fără zahăr și fără gluten. Fără să fiu maniacă sau foarte hotărâtă, îmi place să experimentez și să mă joc cu diverse combinații pe care le inventez de cele mai multe ori pe loc. 

Iată și ultima combinație, care se poate transforma după nevoi, preferințe și curiozități:

  • Două banane foarte coapte
  • Două ouă (se pot înlocui cu două lingurițe de semințe de chia sau de in, puse in puțină apă – pentru o variantă vegană)
  • O mână mai generoasă sau mai parcimonioasă de stafide)
  • O linguriță de bicarbonat de sodiu sau praf de copt stins cu puțină zeamă de lămâie
  • Șofran (opțional)
  • Pudră de roșcove sau cacao (tot opțional)
  • Nuci sau semințe după gust (mie îmi plac cât de multe)
  • Făină de orez și/ sau de soia (sau de grâu dacă nu doriți să evitați glutenul)
  • Puțin ulei de măsline extravirgin sau de cocos

Cum am făcut:

Am blenduit bananele și ouăle și am adăugat treptat restul ingredientelor, amestecând compoziția cu o lingură de lemn până la omogenizare. Consistența trebuie să fie cremoasă, ca de chec. 

Am turnat apoi crema într-o tavă de chec în care am pus hârtie de copt și am pus-o în cuptorul preîncălzit la 180 de grade, timp de aproximativ 45 de minute. Apoi, după ce casa s-a umplut de mirosul amețitor de ceva-bun-care-se-coace-în-cuptor, am scos tava, ne-am făcut de lucru ca să rezistăm până s-a răcit cât de cât și apoi ne-am mâncat opera fără pic de vinovăție.

Ceea ce vă dorim și vouă.

Săpun de primăvară

 

Primul lot de săpun preparat acasă în 2017

sapun natural preparat manual

De tare mult timp n-am mai făcut săpun, deși se face foarte simplu și magia prin care un amestec de grăsimi și lichide devine săpun mi se pare în continuare fascinantă, la granița dintre chimie și alchimie, aș zice (asta pentru că eu nu știu chimie decât empiric :)). Weekendul acesta, proaspăt revenită din Anglia, unde săpunul natural preparat acasă are o adevărată tradiție, m-am dus în pod și mi-am căutat cutia cu ingrediente și ustensile. Cum am avut un ajutor de nădejde lângă mine, am preparat săpunul la patru mâini și am ales împreună combinația de uleiuri esențiale pe care le-am adăugat la final pentru miros.

Pentru că îmi place mult textura săpunului preparat la rece și pentru că țin ca uleiurile pe care le folosesc să-și păstreze cât mai bine proprietățile, am hotărât să-l preparăm la rece. Știind că săpunul nostru va sta la uscat minimum trei săptămâni, ne-am dat seama că îl vom folosi în plină lună martie, deci va fi un săpun de primăvară.  Așa că am ales să-l facem cu argilă verde (pentru culoare și proprietățile exfoliante și detoxifiante) și o combinație de uleiuri esențiale fresh, cu accente florale: melissa, eucalipt și ylang-ylang.

Din proprie experiență, odată încercat săpunul preparat acasă, cu greu vă veți mai putea întoarce la a-l folosi pe cel preparat industrial. Pe internet se găsesc o grămadă de rețete de săpun preparat acasă și sunt sigură că, dacă vă prinde micorbul sau dacă doar vreți să încercați o dată, veți găsi foarte multe resurse din care puteți învăța și vă puteți inspira, o grămadă de sfaturi și de locuri de procurat ingrediente și ustensile. Noi vă spunem cum am făcut noi, fără pretenția că am fi experți. Doar pe jumătate curioși și pe cealaltă jumătate pasionați.

Iată și lista de ingrediente, așa cum le-am măsurat și folosit noi:

·         Ulei de cocos – 13 oz

·         Ulei de măsline – 3 oz

·         Ulei de floarea soarelui 3 oz

·         Unt de shea – 1 oz

·         Unt de cacao – 1 oz

·         Lapte de capră – 9 oz

·         Sodă caustică – 4.4 oz

·         Ulei de măsline extravirgin – 2 linguri

·         Uleiuri esențiale – melissa, eucalipt, ylang-ylang

·         Argilă verde – 2 linguri

De reținut că toate operațiunile se fac într-o încăpere aerisită, sub hota pornită și purtând mănuși de protecție (eventual și ochelari) și că întotdeauna se pune soda în lichid și niciodată invers. E bine să vă asigurați că nu aveți prin preajmă copii sau animăluțe care ar putea să vă surprindă – pentru a nu intra în contact cu soda sau amestecul pentru săpun.

Laptele l-am ținut la frigider și l-am scos chiar înainte de a-l folosi și am pus mai întâi soda în lapte, amestecând sub hotă până când soda s-a dizolvat, evitând să ne apropiem foarte mult de vas pentru a nu inhala aburii care se degajă. Nu întreaga cantitate de sodă se va dizolva – ceea ce rămâne nedizolvat se va arunca. Deși laptele a fost de la frigider, în contact cu soda se declanșează o reacție chimică cu degajare de căldură.

Am lăsat amestecul de lapte cu sodă să se odihnească și am cântărit și topit unturile și uleiurile vegetale. Noi am pus vasul pe o plită electrică încălzită la nivel mediu. Se mai pot topi și la microunde sau la baie de abur. Uleiurile și unturile vegetale se fierb, doar se topesc și se omogenizează. Apoi se adauga peste unturile și uleiurile topite amestecul de sodă cu lapte, amestecând cu o lingură de lemn. Am fost atenți să nu turnăm și soda rămasă nedizolvată pe fundul cratiței în care am amestecat soda cu laptele și am aruncat-o la final.

După omogenizarea amestecului, l-am zăpăcit cu blenderul vertical (păstrat special doar pentru săpun) până când tot maglavaisul a căpătat consistența unei budinci apetisante, în care am adăugat argila verde și uleiurile esențiale picurate și amestecate în uleiul extravirgin de măsline. Apoi am turnat budinca în forme de silicon pe care le-am acoperit cu folie de bucătărie și am lăsat totul să se odihnească până a doua zi, când am eliberat budinca întărită și-am lăsat-o la uscat pe dulapul din bucătărie, departe de gheruțe curioase. Acolo săpunul va sta, acoperit cu hârtie albă, cel puțin trei săptămâni până când ne vom putea bucura de el.

Așa de tare ne-a plăcut să-l facem, încât ne mănâncă palmele să mai facem cel puțin un lot în perioada următoare și să-l folosim în cascadă – o săptămână primul lot, după încă o săptămână al doilea și tot așa. Spumă de lapte și cremă să fie! Plus că mai am niște pigmenți minerali pe care vreau să-i văd strălucind în bucățelele cremoase de pe marginea chiuvetei! Yum!

Dacă vă mână curiozitatea să încercați sau dacă deja preparați propriul săpun, dați-ne de veste să ne spuneți și nouă cum vă merge. Și dacă aveți sfaturi sau rețete de împărtășit, nu vă sfiiți, suntem foarte curioși să le aflăm și le primim cu bucurie!

 

Desertul de pe pervaz: Felii de banană cu goji și negrilică

banagone

Habar nu am de ce bananele tăiate felii sunt mai gustoase decât cele mușcate direct din coaja desfăcută, dar așa se pare că stau lucrurile. Ieri tocmai mă întorsesem din Timișoara și nu aveam mare lucru prin casă, dar mi-era poftă de ceva dulce.

Ingrediente:

  • O banană foarte coaptă, purtată din București la Timișoara, ținută acolo cinci zile în frigider și adusă înapoi în București. Timp total cu trenul: aproximativ 26 de ore.
  • Fructe goji, cumpărate din Timișoara și aduse cu trenul la București.
  • Semințe de negrilică, luate și păstrate în București.

Verdict: o combinație delicioasă și neobișnuită, pregătită extrem de rapid și care m-a mulțumit. Imposibil de repetat pentru că la Timișoara prea curând nu cred că mai merg.