Brăduț eco friendly

01

 

De când m-am mutat din casa alor mei, în 2001, nu am mai avut brad de Crăciun (în afară de o iarnă în care am avut ceva ce semăna a brăduț – un aranjament cu niște cărți puse una peste cealaltă). Acasă aveam brad adevărat în fiecare an; primea mama pentru că serviciul ei îi asigura acest beneficiu. Și ne plăcea tare mult. Îl împodobeam întotdeauna în ajun și atunci simțeam cum se coboară în casă un aer de magie ca o mantie care ne învăluia. N-am să uit cum sclipeau globurile și beteala, cum mă jucam cu sora mea pe sub brad făcându-ne casă sau urmărindu-ne într-un soi de vânătoare și cum ajungeam de fiecare dată să strig: „Tataaaa, a căzut bradul pe Teo!!” Și tata venea de fiecare dată, ridica bradul cu o singură mână, cu un gest din ce în ce mai absent, se asigura că Teo e întreagă, ne spunea să strângem cioburile și apoi pleca înapoi la televizor.

În toți anii ăștia mi-a lipsit bradul de Crăciun. În câte un an am mai avut când mergeam acasă, însă în spațiul meu Crăciunul nu locuia pentru că mereu eram pe fugă. Anul acesta, cum m-am mutat în casă nouă și e prima mea casă a mea, deși nu sunt proprietarul ei, m-am hotărât că la mine în casă vine Crăciunul. Știam că nu-mi doresc un brad adevărat pentru că-mi pare prea rău să fac așa risipă. Unui brăduț îi ia ani de zile să se facă mare în pădure și nu vreau să încurajez afacerile cu brazi care sunt tăiați de la ei de acasă ca să stea câteva zile în casele noastre și să fie apoi aruncați la gunoi.

Cum de 1 decembrie am ajuns în zona Moeciu, plimbându-mă pe un drum care tăia o pădure, mi-am propus să găsesc niște crengi. N-a trecut mult și le-am văzut pe o coastă, ieșind din zăpadă, gata rupte. Am urcat panta, le-am cules și apoi, într-un loc mai larg de lângă drum, le-am ajustat lungimea rupând surplusul, le-am așezat una deasupra celeilalte și pe urmă le-am strâns, le-am luat în brațe și-am pornit cu ele înapoi spre cabană.

Acasă le-am așezat din nou una deasupra celeilalte pe podea, am stabilit la ce distanță vor sta una față de alta și le-am legat între ele cu sfoară de cânepă – mai întâi la mijloc (tulpina bradului), apoi pe fiecare margine. Când am terminat, am ridicat brăduțul și l-am agățat într-un cui pe perete, deasupra mesei. Am pus apoi instalația electrică de jur împrejur și am împodobit crenguțele. Decorațiunile sunt aproape toate din materiale naturale (lână, lemn, fetru, portocale, anason, scorțișoară, hârtie, panglici), făcute manual, multe chiar de mine, iar cele care nu sunt făcute de mine, sunt în cea mai mare parte primite de la prieteni.

Această prezentare necesită JavaScript.

Mi-e tare drag brăduțul meu și mă bate gândul să-l păstrez pe perete și după ce trece Crăciunul, să-l despodobesc și apoi să se transforme treptat odată cu anotimpurile, ca orice copac.

Vă încurajez să vă faceți proprii brăduți alternativi, prietenoși cu mediul și cu spațiul, care să vă bucure simțurile și inima. Sunt foarte simplu de făcut, iar bucuria e garantată!

Crăciun fericit!

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s