Category Archives: decorative

Crenguță de agățat plante aromate

crenguta.jpg

Cum m-am mutat de curând în casă nouă, încă mă ocup de aranjări. Am adunat în weekend niște mentă dintr-o curte părăsită de la țară și mă gândeam unde s-o pun la uscat.

Întotdeauna mi-au plăcut buchețelele de plante aromate agățate în bucătărie. Cum știam că mai vreau și un buchețel de cimbru și unul de tarhon și unul de salvie, nu aveam de gând să bat tot atâtea cuie în pereții bucătăriei.

Așa că, trecând prin parc ieri, când am zărit o crenguță uscată într-o salcie, mi-a venit ideea salvatoare. Dintr-un salt scurt, am prins-o și am rupt-o, am curățat-o apoi de rămurele și am adus-o acasă. Aici am legat-o cu o sfoară de cânepă și am agățat-o într-un cui. Am legat apoi buchețelul de mentă și astăzi am adăugat și niște frunze de nuc – bune nu doar pentru infuzie de spălat părul, ci și în sertare, împotriva moliilor.

PS Am găsit și soc și am făcut socată, iar acum mă bate gândul să încerc o salcâmată.

Brăduț eco friendly

01

 

De când m-am mutat din casa alor mei, în 2001, nu am mai avut brad de Crăciun (în afară de o iarnă în care am avut ceva ce semăna a brăduț – un aranjament cu niște cărți puse una peste cealaltă). Acasă aveam brad adevărat în fiecare an; primea mama pentru că serviciul ei îi asigura acest beneficiu. Și ne plăcea tare mult. Îl împodobeam întotdeauna în ajun și atunci simțeam cum se coboară în casă un aer de magie ca o mantie care ne învăluia. N-am să uit cum sclipeau globurile și beteala, cum mă jucam cu sora mea pe sub brad făcându-ne casă sau urmărindu-ne într-un soi de vânătoare și cum ajungeam de fiecare dată să strig: „Tataaaa, a căzut bradul pe Teo!!” Și tata venea de fiecare dată, ridica bradul cu o singură mână, cu un gest din ce în ce mai absent, se asigura că Teo e întreagă, ne spunea să strângem cioburile și apoi pleca înapoi la televizor.

În toți anii ăștia mi-a lipsit bradul de Crăciun. În câte un an am mai avut când mergeam acasă, însă în spațiul meu Crăciunul nu locuia pentru că mereu eram pe fugă. Anul acesta, cum m-am mutat în casă nouă și e prima mea casă a mea, deși nu sunt proprietarul ei, m-am hotărât că la mine în casă vine Crăciunul. Știam că nu-mi doresc un brad adevărat pentru că-mi pare prea rău să fac așa risipă. Unui brăduț îi ia ani de zile să se facă mare în pădure și nu vreau să încurajez afacerile cu brazi care sunt tăiați de la ei de acasă ca să stea câteva zile în casele noastre și să fie apoi aruncați la gunoi.

Cum de 1 decembrie am ajuns în zona Moeciu, plimbându-mă pe un drum care tăia o pădure, mi-am propus să găsesc niște crengi. N-a trecut mult și le-am văzut pe o coastă, ieșind din zăpadă, gata rupte. Am urcat panta, le-am cules și apoi, într-un loc mai larg de lângă drum, le-am ajustat lungimea rupând surplusul, le-am așezat una deasupra celeilalte și pe urmă le-am strâns, le-am luat în brațe și-am pornit cu ele înapoi spre cabană.

Acasă le-am așezat din nou una deasupra celeilalte pe podea, am stabilit la ce distanță vor sta una față de alta și le-am legat între ele cu sfoară de cânepă – mai întâi la mijloc (tulpina bradului), apoi pe fiecare margine. Când am terminat, am ridicat brăduțul și l-am agățat într-un cui pe perete, deasupra mesei. Am pus apoi instalația electrică de jur împrejur și am împodobit crenguțele. Decorațiunile sunt aproape toate din materiale naturale (lână, lemn, fetru, portocale, anason, scorțișoară, hârtie, panglici), făcute manual, multe chiar de mine, iar cele care nu sunt făcute de mine, sunt în cea mai mare parte primite de la prieteni.

Această prezentare necesită JavaScript.

Mi-e tare drag brăduțul meu și mă bate gândul să-l păstrez pe perete și după ce trece Crăciunul, să-l despodobesc și apoi să se transforme treptat odată cu anotimpurile, ca orice copac.

Vă încurajez să vă faceți proprii brăduți alternativi, prietenoși cu mediul și cu spațiul, care să vă bucure simțurile și inima. Sunt foarte simplu de făcut, iar bucuria e garantată!

Crăciun fericit!

 

 

Grădinărește-ți un cuib de verdeață

Grădinile mi se par unele din cele mai frumoase locuri. Dacă aș putea, vara aș locui într-o grădină, m-aș plimba cu picioarele goale prin iarbă, m-aș tolăni într-un hamac atârnat între doi copaci generoși, m-aș ocupa de îngrijirea plantelor și a ornamentelor, aș chema prieteni în vizită seara, aș pregăti plăcinte cu fructe, limonadă, ceaiuri reci și sucuri, pe care le-am savura învăluiți în mirosul de pământ și verde.

Cum deocamdată acest lucru nu-mi este tocmai la îndemână (ca să nu spun „imposibil”, convinsă fiind că totul este posibil), mi-am făcut o mică grădină pe balcon. Sigur că-mi plac și parcurile, dar nimic nu se compară cu statul între plante la prima oră dimineața sau seara târziu, pigulindu-le de frunze și flori uscate, aranjându-le sau, pur și simplu, bucurându-mă de liniște, lumină și parfum.

Pe lângă plantele pe care le am tot anul, am mai îmbogățit grădina cu plante de vară: petunii, gura leului, busuioc, cimbrișor, amestecuri de flori de grădină, floarea soarelui, ardei iuți și chiar roșii. Roșiile au înflorit frumos și au făcut chiar și roșii (care acum sunt cam galbene pentru că sunt verzi :P). Din păcate, la un moment dat am avut o invazie de păienjeni care au cam afectat starea de sănătate și frumusețe a mai multor plante. Acum mă străduiesc să le salvez; din câte se pare au trecut de punctul critic, sper să-și revină.

Cât privește „decorul” pentru plante, am atârnat o perdea nouă (cele vechi erau coapte și rupte), draperii care protejeaza de privirile indiscrete seara și plantele de soarele puternic în prima parte a zilei, capete de panglici colorate legate de sfori ca niște fluturași (care se tot înmulțesc), un covoraș (pe care îl avusesem în dormitor, dar între timp s-a cam cârpoșit; l-am spălat, întors, împăturit și merge foarte bine unde e acum), două scaune pliante și o măsuță făcută dintr-o poliță a unui raft ce zăcea nefolosită prin cămară.

În fotografii veți mai observa și o colecție de pietre împrăștiate pe unde am apucat (cu care se mai joacă Chupacabra), o candelă atârnătoare pe care am făcut-o dintr-un borcan obișnuit și cutii de ulei de măsline cretan folosite pe post de ghivece pentru ardei iuți și portocali. Ah, asta sună (și nu doar sună, chiar este!) grozav:).

Spor la grădinărit!

Coșuleț de ciuperci ‘upcycled’ – cu rochiță

Știți ciupercile care se vând în coșulețe de lemn? Îmi venise ideea de multă vreme, iar ultima dată când am cumpărat un astfel de coșuleț m-am hotărât să-l recilez sau ‘upcyclez’, adică să-i dau o altă utilitate în loc să-l arunc. Mi se pare o risipă să fie aruncat, mai ales că este de lemn. Așa că m-am pus pe treabă și nici n-a fost complicat.

Această prezentare necesită JavaScript.

Iată pașii:

1. Am măsurat laturile coșulețului, pe dinafară și am adăugat la măsurători câte 1cm la fiecare latură pentru cusături și mai mult în partea de sus a rochiței, care se răsfrânge peste coșuleț, în afară.

2. Am ales materialele – mie îmi place să le combin în general, dar sunt sigură că ar arăta frumos și dintr-un singur material.

3. Am tăiat materialele după măsurători – 5 dreptunghiuri (4 din același material, 2 mai mici și 2 mai mari și unul dintr-un material diferit pentru fundul coșulețului). Pentru o mai mare siguranță, ar fi mai bine ca materialele pentru laturi (nu și cel pentru fund) să fie tăiate în formă de trapez – coșulețul este puțin mai larg în partea de sus decât în partea de jos.

4. Am unit materiale  pe rând, cu fețele una către cealaltă, și le-am cusut la mașină.

5. Am verificat ce-am făcut ‘probând’ rochița pe coșuleț și am ajustat marginile.

6. Am adăugat pe margine un fel de danteluță de bumbac.

7. Am îmbrăcat coșulețul și am făcut poze.

Poate fi un foarte frumos coșuleț pentru pâine, pentru caramelele pe care le primești cadou (și pe care apoi, din cauza regimului de detoxifiere pe care l-ai început, nu le mai poți mânca), pentru creioane sau mărunțișuri.

Rochița se face destul de simplu și de rapid. În plus, e relaxant și plăcut să stai și să îmbraci un coșuleț. Spor la treabă!

Brăduț de Crăciun

De când locuiesc în București n-am avut în niciun an brad de Crăciun. Asta și pentru că nu-mi petrec sarbatorile de iarna aici, ci prefer să merg în orașul natal, împreună cu familia și ce prieteni se mai găsesc prin zonă. În alți ani mai cumpăram fie o creangă, fie o coroniță de brad, pe care o agățam de ușa sufrageriei.

Prefer să nu cumpăr brad pentru că sunt de părere că nu merită sacrificarea copacului.  Unui brad îi ia mulți ani să ajungă la maturitate sau ‘bun de tăiat’, iar noi îl sacrificăm pentru un capriciu de câteva săptămâni. Și mie îmi place mirosul de brad, dar există și ulei esențial de brad, care, ars în lampa de aromaterapie, suplinește mirosul bradului tăiat și plantat în sufragerie. Nu e o soluție nici să cumperi un brad în ghiveci și să-l plantezi pe urmă pentru că se va usca (nu va rezista afară, în condiții naturale, după ce a fost ținut atâta timp în interior).

Așa că anul acesta, inspirată de două fotografii de pe Facebook, mi-am făcut propriul brăduț. Apropo, și cărțile au fost copaci, deci să devină brăduț e ca și când li s-ar da o a treia viață…

Iată și cele două fotografii care m-au inspirat:

Destul de simplu în ambele variante. Spor la treabă și, dacă nu ne mai scriem până atunci, sarbători fericite!

UPDATE: Cineva îmi spune că brazii au fost oricum tăiați și că nu facem nici un rău cumpărându-i. Eu cred că fiecare gest, oricât de mic și de neînsemnat ni s-ar părea, contează și produce efecte. Dincolo de legea cauzei și a efectului, din punct de vedere strict economic, oferta depinde de cerere, iar cererea de consumatori. Așadar, tăierea brazilor depinde și de decizia noastră de a-i cumpăra sau nu. Sunt conștientă că doar prin gestul meu lucrurile nu se vor schimba radical, dar eu nu sunt singură și nici tu nu ești. Poate că nu peste noapte, dar treptat lucrurile se reglează.

Ce facem cu resturile de ceară?

Această prezentare necesită JavaScript.

Zic de ceara rămasă de la lumânări de tot felul. Dacă nu ne vine să o aruncăm, e simplu: o retopim şi facem lumânări.

Eu le-am topit direct pe foc într-un ibric antiaderent; merge şi la bein-marie, dar durează mai mult. Am folosit nişte sfoară de bumbac şi nişte suporturi metalice (recuperate de la lumânări consumate) pentru fitile.

Am adunat toate candelele goale de prin casă şi le-am înşirat pe masă. Am legat sfoara, am potrivit-o în mijlocul fiecărei candele şi apoi am dat capătul peste o coadă de lingură sau furculiţă sau un beţişor pentru frigărui. Când ceara s-a topit şi omogenizat, am turnat cu grijă şi am lăsat totul la răcit. Apoi am scurtat fitilul şi gata, am lumânări noi!

Bocceluţe cu plante parfumate

Adunasem de o grămadă de vreme tot felul de plante uscate – trandafiri, frunze de tot felul, petale, seminţe. După prea mult timp în care au stat împrăştiate, m-am hotărât să fac, totuşi, ceva cu ele. Cum arată foarte frumos, era păcat să le pun în pernuţe sau săculeţi din care să nu se vadă. Şi aşa m-am hotărât să fac bocceluţe din tul.

Am tăiat bucăţi mai mult sau mai puţin pătrate de tul, am pus plantele la mijloc, am strâns colţurile şi marginile şi-am făcut un nod dintr-un colţ, peste materialul strâns. Şi gata!

Mi-au ieşit trei: una cu plante amestecate, pe care le-am ţinut o vreme închise într-o pungă şi stropite cu ulei esenţial pentru un miros mai puternic, alta cu petale şi nişte frunze de trandafiri şi a treia cu frunze de indruşain.