Category Archives: diverse

Brăduț eco friendly

01

 

De când m-am mutat din casa alor mei, în 2001, nu am mai avut brad de Crăciun (în afară de o iarnă în care am avut ceva ce semăna a brăduț – un aranjament cu niște cărți puse una peste cealaltă). Acasă aveam brad adevărat în fiecare an; primea mama pentru că serviciul ei îi asigura acest beneficiu. Și ne plăcea tare mult. Îl împodobeam întotdeauna în ajun și atunci simțeam cum se coboară în casă un aer de magie ca o mantie care ne învăluia. N-am să uit cum sclipeau globurile și beteala, cum mă jucam cu sora mea pe sub brad făcându-ne casă sau urmărindu-ne într-un soi de vânătoare și cum ajungeam de fiecare dată să strig: „Tataaaa, a căzut bradul pe Teo!!” Și tata venea de fiecare dată, ridica bradul cu o singură mână, cu un gest din ce în ce mai absent, se asigura că Teo e întreagă, ne spunea să strângem cioburile și apoi pleca înapoi la televizor.

În toți anii ăștia mi-a lipsit bradul de Crăciun. În câte un an am mai avut când mergeam acasă, însă în spațiul meu Crăciunul nu locuia pentru că mereu eram pe fugă. Anul acesta, cum m-am mutat în casă nouă și e prima mea casă a mea, deși nu sunt proprietarul ei, m-am hotărât că la mine în casă vine Crăciunul. Știam că nu-mi doresc un brad adevărat pentru că-mi pare prea rău să fac așa risipă. Unui brăduț îi ia ani de zile să se facă mare în pădure și nu vreau să încurajez afacerile cu brazi care sunt tăiați de la ei de acasă ca să stea câteva zile în casele noastre și să fie apoi aruncați la gunoi.

Cum de 1 decembrie am ajuns în zona Moeciu, plimbându-mă pe un drum care tăia o pădure, mi-am propus să găsesc niște crengi. N-a trecut mult și le-am văzut pe o coastă, ieșind din zăpadă, gata rupte. Am urcat panta, le-am cules și apoi, într-un loc mai larg de lângă drum, le-am ajustat lungimea rupând surplusul, le-am așezat una deasupra celeilalte și pe urmă le-am strâns, le-am luat în brațe și-am pornit cu ele înapoi spre cabană.

Acasă le-am așezat din nou una deasupra celeilalte pe podea, am stabilit la ce distanță vor sta una față de alta și le-am legat între ele cu sfoară de cânepă – mai întâi la mijloc (tulpina bradului), apoi pe fiecare margine. Când am terminat, am ridicat brăduțul și l-am agățat într-un cui pe perete, deasupra mesei. Am pus apoi instalația electrică de jur împrejur și am împodobit crenguțele. Decorațiunile sunt aproape toate din materiale naturale (lână, lemn, fetru, portocale, anason, scorțișoară, hârtie, panglici), făcute manual, multe chiar de mine, iar cele care nu sunt făcute de mine, sunt în cea mai mare parte primite de la prieteni.

Această prezentare necesită JavaScript.

Mi-e tare drag brăduțul meu și mă bate gândul să-l păstrez pe perete și după ce trece Crăciunul, să-l despodobesc și apoi să se transforme treptat odată cu anotimpurile, ca orice copac.

Vă încurajez să vă faceți proprii brăduți alternativi, prietenoși cu mediul și cu spațiul, care să vă bucure simțurile și inima. Sunt foarte simplu de făcut, iar bucuria e garantată!

Crăciun fericit!

 

 

Reclame

Grădinărește-ți un cuib de verdeață

Grădinile mi se par unele din cele mai frumoase locuri. Dacă aș putea, vara aș locui într-o grădină, m-aș plimba cu picioarele goale prin iarbă, m-aș tolăni într-un hamac atârnat între doi copaci generoși, m-aș ocupa de îngrijirea plantelor și a ornamentelor, aș chema prieteni în vizită seara, aș pregăti plăcinte cu fructe, limonadă, ceaiuri reci și sucuri, pe care le-am savura învăluiți în mirosul de pământ și verde.

Cum deocamdată acest lucru nu-mi este tocmai la îndemână (ca să nu spun „imposibil”, convinsă fiind că totul este posibil), mi-am făcut o mică grădină pe balcon. Sigur că-mi plac și parcurile, dar nimic nu se compară cu statul între plante la prima oră dimineața sau seara târziu, pigulindu-le de frunze și flori uscate, aranjându-le sau, pur și simplu, bucurându-mă de liniște, lumină și parfum.

Pe lângă plantele pe care le am tot anul, am mai îmbogățit grădina cu plante de vară: petunii, gura leului, busuioc, cimbrișor, amestecuri de flori de grădină, floarea soarelui, ardei iuți și chiar roșii. Roșiile au înflorit frumos și au făcut chiar și roșii (care acum sunt cam galbene pentru că sunt verzi :P). Din păcate, la un moment dat am avut o invazie de păienjeni care au cam afectat starea de sănătate și frumusețe a mai multor plante. Acum mă străduiesc să le salvez; din câte se pare au trecut de punctul critic, sper să-și revină.

Cât privește „decorul” pentru plante, am atârnat o perdea nouă (cele vechi erau coapte și rupte), draperii care protejeaza de privirile indiscrete seara și plantele de soarele puternic în prima parte a zilei, capete de panglici colorate legate de sfori ca niște fluturași (care se tot înmulțesc), un covoraș (pe care îl avusesem în dormitor, dar între timp s-a cam cârpoșit; l-am spălat, întors, împăturit și merge foarte bine unde e acum), două scaune pliante și o măsuță făcută dintr-o poliță a unui raft ce zăcea nefolosită prin cămară.

În fotografii veți mai observa și o colecție de pietre împrăștiate pe unde am apucat (cu care se mai joacă Chupacabra), o candelă atârnătoare pe care am făcut-o dintr-un borcan obișnuit și cutii de ulei de măsline cretan folosite pe post de ghivece pentru ardei iuți și portocali. Ah, asta sună (și nu doar sună, chiar este!) grozav:).

Spor la grădinărit!

Cum îți mai poți folosi mâinile, picioarele și capul

Iată încă o chestie pe care o poți face chiar tu: să te dai cu bicicleta!



Cum se face
:

Se apucă ghidonul cu ambele mâini, se încalecă bicicleta, se ridică fundul pe șa, se pune un picior pe pedala din dreptul lui, apoi și celălalt picior și se apasă pedalele, ținându-ți în același timp echilibrul.

Cum știi că-ți iese bine:

Senzațiile seamănă cu cele de zbor și, înainte să-ți dai seama, fața îți va fi luminată de un zâmbet necontrolat, în piept vei avea niște senzații plăcute, ca și când te-ai afla la mare altitudine, simțind vântul cum te împresoară și undeva mai jos, în zona plexului solar, vei simți o șleahtă de fluturi dansând. Nu degeaba se vorbește despre bike face!

De ce ai face asta:

  • Ești fericit. (N-am ce să explic aici, e simplu.)
  • Te deplasezi în ritmul tău.
  • Îți alegi traseul. (Așa apuc eu să văd străduțe cu parfum de poveste, să mă opresc atunci când vreau și am timp, să stau puțin la umbră, să mângâi un cățel sau o pisică…)
  • Îți lucrezi într-o anumită măsură mușchii. (Nu foarte tare, atât cât să fii în formă – mai ales picioarele, brațele, fesele, puțin abdomenul. Vei observa că pentru mersul pe jos nu folosim exact aceiași mușchi.)
  • Nu depinzi de nimeni și de nimic, deci exersezi o formă de libertate, ești doar tu și bicla ta. (Mă rog, dacă nu plouă.)
  • Dacă îți pui un coșuleț, nu te mai dor mâinile și umerii de la cărat geanta, ghiozdanul sau rucsacul.
  • Poți părea cool. (În caz că te interesează acest aspect. Mai adaugă și o carte în coșuleț, pune-ți o pereche de ochelari scumpi, un tricou în dungi, pantaloni skinny, o pereche de teniși, căști colorate și gata! Glumesc, n-ai nevoie de toate astea, bicla te va face atât de fericit, că n-o să-ți mai pese de celelalte accesorii.)
  • Nu poluezi.
  • Arzi calorii.
  • Ai mai mult timp. (Din experiența mea, mergând prin oraș cu bicicleta petrec de două ori mai puțin timp în trafic decât folosind transportul în comun.)
  • După investiția inițială (bicla), toată treaba e cam free – nu prea mai ai ce plăti. Dacă alegi o biclă decentă, costurile de întreținere sunt foarte mici. Rar de tot vei avea nevoie să înlocuiești câte ceva.
  • Simți. Orașul, strada, oamenii, parcul, totul e mai aproape, te simți parte din tot.
Care sunt riscurile:

Nu știu cum e  pentru tipi, dar mă îndoiesc că ar fi hărțuiți, n-am văzut și nici n-am auzit de cazuri. Ca tipă trebuie să recunosc că nu demult, pedalând prin oraș mă simțeam adesea văzută cam așa:

Între timp, constat cu bucurie că, din motive care probabil țin de numărul tot mai mare de bicicliste, condiția femeii pe bicicletă s-a îmbunătățit foarte mult. Anul acesta n-am avut parte de nici o reacție negativă, de nici o tentativă de omor în trafic și de nici o remarcă grosolană. Prezența mea ori nu stârnește nici o reacție, fiind privită firesc, ori e întâmpinată cu zâmbete și priviri prietenoase. Singurele cuvinte care mi s-au adresat de către bărbați în trafic anul acesta au fost: „Sărut mâna, doamnă.” sau, simplu, „Doamnă.”. Probabil am îmbătrânit:)).

Personal, de vreo patru ani, de când mă dau cu bicicleta prin București, n-am avut nici accidente sau evenimente foarte neplăcute. Dar am prieteni care au pățit-o.

Pericolele sunt, în primul rând, cele legate de trafic. Nu știu în alte orașe, dar în București cam știm cu toții că traficul e destul de aglomerat și sălbatic. Soluția nu e să nu te dai cu bicicleta, ci să fii vigilent și să te protejezi cum poți tu mai bine. Viața e periculoasă uneori, dar tot ne place, nu ne închidem în casă din cauza asta.

(O fotografie de acum trei ani: Dorin, eu, Oana și biclele de atunci…)

Multă lume se plânge de câini și îi trec pe lista de pericole pentru bicicliști. N-am să spun că nu m-au lătrat niciodată, dar de fiecare dată m-am oprit sau am încetinit și am vorbit cu ei pe un ton prietenos. Asta îi îmblânzește absolut de fiecare dată! Latră și atacă de frică, din cauză că au traume, că au fost agresați. Iar faptul că au ajuns pe străzi e exclusiv din vina celor care i-au abadonat, nu din vina lor.

Cred că un pericol mai mare este să te prăjești. Vara nu e doar căldura dintre mașini care te topește, ci și soarele care, dacă nu te protejezi corespunzător, te cam arde. Am pățit-o nu o dată și se pare că încă nu m-am învățat minte – și acum am un umăr prăjit bine.

Sigur că numărul foarte mic de piste și calitatea lor îndoielnică pot constitui un alt impediment. Dar n-ar trebui. Dacă vrem piste, trebuie mai întâi să fim. Dacă nu suntem, pentru cine să se facă piste? Așa că, haideți să fim cât mai mulți, mai atenți, mai prietenoși și mai bucuroși!

Spor la pedalat!

Pentru sursele fotografiilor, click pe fotografii.

Coșuleț de ciuperci ‘upcycled’ – cu rochiță

Știți ciupercile care se vând în coșulețe de lemn? Îmi venise ideea de multă vreme, iar ultima dată când am cumpărat un astfel de coșuleț m-am hotărât să-l recilez sau ‘upcyclez’, adică să-i dau o altă utilitate în loc să-l arunc. Mi se pare o risipă să fie aruncat, mai ales că este de lemn. Așa că m-am pus pe treabă și nici n-a fost complicat.

Această prezentare necesită JavaScript.

Iată pașii:

1. Am măsurat laturile coșulețului, pe dinafară și am adăugat la măsurători câte 1cm la fiecare latură pentru cusături și mai mult în partea de sus a rochiței, care se răsfrânge peste coșuleț, în afară.

2. Am ales materialele – mie îmi place să le combin în general, dar sunt sigură că ar arăta frumos și dintr-un singur material.

3. Am tăiat materialele după măsurători – 5 dreptunghiuri (4 din același material, 2 mai mici și 2 mai mari și unul dintr-un material diferit pentru fundul coșulețului). Pentru o mai mare siguranță, ar fi mai bine ca materialele pentru laturi (nu și cel pentru fund) să fie tăiate în formă de trapez – coșulețul este puțin mai larg în partea de sus decât în partea de jos.

4. Am unit materiale  pe rând, cu fețele una către cealaltă, și le-am cusut la mașină.

5. Am verificat ce-am făcut ‘probând’ rochița pe coșuleț și am ajustat marginile.

6. Am adăugat pe margine un fel de danteluță de bumbac.

7. Am îmbrăcat coșulețul și am făcut poze.

Poate fi un foarte frumos coșuleț pentru pâine, pentru caramelele pe care le primești cadou (și pe care apoi, din cauza regimului de detoxifiere pe care l-ai început, nu le mai poți mânca), pentru creioane sau mărunțișuri.

Rochița se face destul de simplu și de rapid. În plus, e relaxant și plăcut să stai și să îmbraci un coșuleț. Spor la treabă!

Brăduț de Crăciun

De când locuiesc în București n-am avut în niciun an brad de Crăciun. Asta și pentru că nu-mi petrec sarbatorile de iarna aici, ci prefer să merg în orașul natal, împreună cu familia și ce prieteni se mai găsesc prin zonă. În alți ani mai cumpăram fie o creangă, fie o coroniță de brad, pe care o agățam de ușa sufrageriei.

Prefer să nu cumpăr brad pentru că sunt de părere că nu merită sacrificarea copacului.  Unui brad îi ia mulți ani să ajungă la maturitate sau ‘bun de tăiat’, iar noi îl sacrificăm pentru un capriciu de câteva săptămâni. Și mie îmi place mirosul de brad, dar există și ulei esențial de brad, care, ars în lampa de aromaterapie, suplinește mirosul bradului tăiat și plantat în sufragerie. Nu e o soluție nici să cumperi un brad în ghiveci și să-l plantezi pe urmă pentru că se va usca (nu va rezista afară, în condiții naturale, după ce a fost ținut atâta timp în interior).

Așa că anul acesta, inspirată de două fotografii de pe Facebook, mi-am făcut propriul brăduț. Apropo, și cărțile au fost copaci, deci să devină brăduț e ca și când li s-ar da o a treia viață…

Iată și cele două fotografii care m-au inspirat:

Destul de simplu în ambele variante. Spor la treabă și, dacă nu ne mai scriem până atunci, sarbători fericite!

UPDATE: Cineva îmi spune că brazii au fost oricum tăiați și că nu facem nici un rău cumpărându-i. Eu cred că fiecare gest, oricât de mic și de neînsemnat ni s-ar părea, contează și produce efecte. Dincolo de legea cauzei și a efectului, din punct de vedere strict economic, oferta depinde de cerere, iar cererea de consumatori. Așadar, tăierea brazilor depinde și de decizia noastră de a-i cumpăra sau nu. Sunt conștientă că doar prin gestul meu lucrurile nu se vor schimba radical, dar eu nu sunt singură și nici tu nu ești. Poate că nu peste noapte, dar treptat lucrurile se reglează.

Cumpărături de Crăciun la Lente

Împreună cu Pouff O’Sheney vă invit la două zile de răsfăț, cu alese cadouri handmade – frumoase, delicioase, colorățoase, jucăcioase și, bineînțeles, pufoase, pufoase, pufoase:

Pe 23 și 24 decembrie (adică mâine și poimâine) ne pufoșim acolo. Unde? La Lente Cafe:

Povestea târgului de la Lente este aici și evenimentul pe Facebook aici.

Spray parfumat

Zilele trecute un prieten îmi spunea că și-a cumpărat mai demult un spray cu lavandă din Străinezia și că-i plăcea să-și parfumeze cu el lenjeria de pat.

Cum îi părea rău că nu mai găsește, i-am explicat cât de ușor se poate face:

O sticluță cu pulverizator (fie nouă, fie refolosită) se umple cu apă plată, se adăugă câteva picături de ulei esențial și se agită înainte de fiecare folosire.

Firește, uleiul e la alegerea fiecăruia – poate fi de lavandă, patchouli, ylang-ylang, mentă, geraniu etc.

Sprayul se poate folosi cu succes pentru a parfuma patul, hainele din dulap, din sertare, covorul, canapeaua etc.

În funcție de uleiul esențial ales, se mai poate folosi foarte bine ca face mist. Astă-vară eu am avut unul cu levănțică – are efect răcoritor, de relaxare, calmare, dezinfectare, precum și de alungare a țânțarilor (mi-a fost de un real folos în Deltă).

Cum mi s-a părut că arată drăguț, am adăugat și o crenguță de levănțică în sticlă.