Tag Archives: sănătate

Săpun de primăvară

 

Primul lot de săpun preparat acasă în 2017

sapun natural preparat manual

De tare mult timp n-am mai făcut săpun, deși se face foarte simplu și magia prin care un amestec de grăsimi și lichide devine săpun mi se pare în continuare fascinantă, la granița dintre chimie și alchimie, aș zice (asta pentru că eu nu știu chimie decât empiric :)). Weekendul acesta, proaspăt revenită din Anglia, unde săpunul natural preparat acasă are o adevărată tradiție, m-am dus în pod și mi-am căutat cutia cu ingrediente și ustensile. Cum am avut un ajutor de nădejde lângă mine, am preparat săpunul la patru mâini și am ales împreună combinația de uleiuri esențiale pe care le-am adăugat la final pentru miros.

Pentru că îmi place mult textura săpunului preparat la rece și pentru că țin ca uleiurile pe care le folosesc să-și păstreze cât mai bine proprietățile, am hotărât să-l preparăm la rece. Știind că săpunul nostru va sta la uscat minimum trei săptămâni, ne-am dat seama că îl vom folosi în plină lună martie, deci va fi un săpun de primăvară.  Așa că am ales să-l facem cu argilă verde (pentru culoare și proprietățile exfoliante și detoxifiante) și o combinație de uleiuri esențiale fresh, cu accente florale: melissa, eucalipt și ylang-ylang.

Din proprie experiență, odată încercat săpunul preparat acasă, cu greu vă veți mai putea întoarce la a-l folosi pe cel preparat industrial. Pe internet se găsesc o grămadă de rețete de săpun preparat acasă și sunt sigură că, dacă vă prinde micorbul sau dacă doar vreți să încercați o dată, veți găsi foarte multe resurse din care puteți învăța și vă puteți inspira, o grămadă de sfaturi și de locuri de procurat ingrediente și ustensile. Noi vă spunem cum am făcut noi, fără pretenția că am fi experți. Doar pe jumătate curioși și pe cealaltă jumătate pasionați.

Iată și lista de ingrediente, așa cum le-am măsurat și folosit noi:

·         Ulei de cocos – 13 oz

·         Ulei de măsline – 3 oz

·         Ulei de floarea soarelui 3 oz

·         Unt de shea – 1 oz

·         Unt de cacao – 1 oz

·         Lapte de capră – 9 oz

·         Sodă caustică – 4.4 oz

·         Ulei de măsline extravirgin – 2 linguri

·         Uleiuri esențiale – melissa, eucalipt, ylang-ylang

·         Argilă verde – 2 linguri

De reținut că toate operațiunile se fac într-o încăpere aerisită, sub hota pornită și purtând mănuși de protecție (eventual și ochelari) și că întotdeauna se pune soda în lichid și niciodată invers. E bine să vă asigurați că nu aveți prin preajmă copii sau animăluțe care ar putea să vă surprindă – pentru a nu intra în contact cu soda sau amestecul pentru săpun.

Laptele l-am ținut la frigider și l-am scos chiar înainte de a-l folosi și am pus mai întâi soda în lapte, amestecând sub hotă până când soda s-a dizolvat, evitând să ne apropiem foarte mult de vas pentru a nu inhala aburii care se degajă. Nu întreaga cantitate de sodă se va dizolva – ceea ce rămâne nedizolvat se va arunca. Deși laptele a fost de la frigider, în contact cu soda se declanșează o reacție chimică cu degajare de căldură.

Am lăsat amestecul de lapte cu sodă să se odihnească și am cântărit și topit unturile și uleiurile vegetale. Noi am pus vasul pe o plită electrică încălzită la nivel mediu. Se mai pot topi și la microunde sau la baie de abur. Uleiurile și unturile vegetale se fierb, doar se topesc și se omogenizează. Apoi se adauga peste unturile și uleiurile topite amestecul de sodă cu lapte, amestecând cu o lingură de lemn. Am fost atenți să nu turnăm și soda rămasă nedizolvată pe fundul cratiței în care am amestecat soda cu laptele și am aruncat-o la final.

După omogenizarea amestecului, l-am zăpăcit cu blenderul vertical (păstrat special doar pentru săpun) până când tot maglavaisul a căpătat consistența unei budinci apetisante, în care am adăugat argila verde și uleiurile esențiale picurate și amestecate în uleiul extravirgin de măsline. Apoi am turnat budinca în forme de silicon pe care le-am acoperit cu folie de bucătărie și am lăsat totul să se odihnească până a doua zi, când am eliberat budinca întărită și-am lăsat-o la uscat pe dulapul din bucătărie, departe de gheruțe curioase. Acolo săpunul va sta, acoperit cu hârtie albă, cel puțin trei săptămâni până când ne vom putea bucura de el.

Așa de tare ne-a plăcut să-l facem, încât ne mănâncă palmele să mai facem cel puțin un lot în perioada următoare și să-l folosim în cascadă – o săptămână primul lot, după încă o săptămână al doilea și tot așa. Spumă de lapte și cremă să fie! Plus că mai am niște pigmenți minerali pe care vreau să-i văd strălucind în bucățelele cremoase de pe marginea chiuvetei! Yum!

Dacă vă mână curiozitatea să încercați sau dacă deja preparați propriul săpun, dați-ne de veste să ne spuneți și nouă cum vă merge. Și dacă aveți sfaturi sau rețete de împărtășit, nu vă sfiiți, suntem foarte curioși să le aflăm și le primim cu bucurie!

 

Ne oprim un pic să mirosim trandafirii?

numele trandafirului

„Este una din cele patruzeci de legi. Dacă vrei să schimbi felul în care se poartă ceilalți cu tine, ar trebui să schimbi mai întâi felul în care te porți tu cu tine. Până când nu înveți să te iubești, pe deplin și cu adevărat, nu ai cum să fii iubit. Odată ce izbutești lucrul acesta, fii însă recunoscător pentru orice ghimpe pe care ceilalți ți l-au aruncat în cale. E un semn că vei fi curând potopit de o ploaie de trandafiri.”

                             (Elif Shafak, „Cele patruzeci de legi ale iubirii”)

Din septembrie m-am făcut învățătoare și, un an întreg la școală, am gătit săptămânal cu două clase, deci am avut două ateliere de gătit pe săptămână. Dacă mă-ntrebați ce-am putut găti atâta, o să-mi ia ceva timp să mă gândesc înainte să pot răspunde. Pentru că improvizez mult. Îmi place să gătesc și-mi place să folosesc mereu ceea ce este: deschid frigiderul, văd ce este și mă gândesc ce-aș putea face în primul rând cu ceea ce am. Și așa mă străduiesc să și trăiesc.

În ultimele aproape două luni, regimul meu alimentar s-a schimbat. Sunt vegetariană de vreo șase ani, iar acum am decis că, cel puțin o vreme, nu mai mănânc nici lactate. Și mă simt bine așa. Cu puține excepții, când au fost niște zile speciale în care am mâncat câte o felie de tort sau tartă cu fructe, nu am mai mâncat nici lactate, nici zahăr și m-am străduit ca cele mai multe mâncăruri pe care le-am consumat să nu conțină nici gluten. Simt că așa am mai multă energie și de o altă calitate, mă simt mai limpede, mai ușoară, cu mai multă energie vitală.

Și redescopăr plăcerea de a găti pentru mine, de a combina, aranja, pregăti pentru mai târziu. După mai bine de un an în care îmi pierdusem complet orice interes de a găti acasă, îmi vine să-mi fac bucurii și să am grijă de mine și de ceea ce mă înconjoară, de cum trăiesc în fiecare zi, nu doar din când în când, la ocazii speciale. Poate părea un demers egoist, însă pentru cineva care s-a obișnuit să se pună pe ultimul loc, să se autoînvinovățească pentru  orice nu este așa cum crede că ar trebui să fie și să se biciuiască pentru toate greșelile sau neputințele, străduindu-se să salveze ba oameni, ba animale, ba plante, chiar și pietre, este (în sfârșit!) un demers foarte sănătos.

Și mi-e dor de blogging, așa că revin. Nu doar aici. Revin, revin! Iar pe aici o să urmeze povești cu mâncare. O vreme.

PS Poza este făcută acum două luni de Adel Heid, în grădina de la Topkapi, Istanbul. Mă hrănea parfumul trandafirului. Zero calorii, 100% plăcere pură, generatoare de fericire și alte lucruri înălțătoare. Vorba englezului, m-am oprit să miros trandafirii.

Cum îți mai poți folosi mâinile, picioarele și capul

Iată încă o chestie pe care o poți face chiar tu: să te dai cu bicicleta!



Cum se face
:

Se apucă ghidonul cu ambele mâini, se încalecă bicicleta, se ridică fundul pe șa, se pune un picior pe pedala din dreptul lui, apoi și celălalt picior și se apasă pedalele, ținându-ți în același timp echilibrul.

Cum știi că-ți iese bine:

Senzațiile seamănă cu cele de zbor și, înainte să-ți dai seama, fața îți va fi luminată de un zâmbet necontrolat, în piept vei avea niște senzații plăcute, ca și când te-ai afla la mare altitudine, simțind vântul cum te împresoară și undeva mai jos, în zona plexului solar, vei simți o șleahtă de fluturi dansând. Nu degeaba se vorbește despre bike face!

De ce ai face asta:

  • Ești fericit. (N-am ce să explic aici, e simplu.)
  • Te deplasezi în ritmul tău.
  • Îți alegi traseul. (Așa apuc eu să văd străduțe cu parfum de poveste, să mă opresc atunci când vreau și am timp, să stau puțin la umbră, să mângâi un cățel sau o pisică…)
  • Îți lucrezi într-o anumită măsură mușchii. (Nu foarte tare, atât cât să fii în formă – mai ales picioarele, brațele, fesele, puțin abdomenul. Vei observa că pentru mersul pe jos nu folosim exact aceiași mușchi.)
  • Nu depinzi de nimeni și de nimic, deci exersezi o formă de libertate, ești doar tu și bicla ta. (Mă rog, dacă nu plouă.)
  • Dacă îți pui un coșuleț, nu te mai dor mâinile și umerii de la cărat geanta, ghiozdanul sau rucsacul.
  • Poți părea cool. (În caz că te interesează acest aspect. Mai adaugă și o carte în coșuleț, pune-ți o pereche de ochelari scumpi, un tricou în dungi, pantaloni skinny, o pereche de teniși, căști colorate și gata! Glumesc, n-ai nevoie de toate astea, bicla te va face atât de fericit, că n-o să-ți mai pese de celelalte accesorii.)
  • Nu poluezi.
  • Arzi calorii.
  • Ai mai mult timp. (Din experiența mea, mergând prin oraș cu bicicleta petrec de două ori mai puțin timp în trafic decât folosind transportul în comun.)
  • După investiția inițială (bicla), toată treaba e cam free – nu prea mai ai ce plăti. Dacă alegi o biclă decentă, costurile de întreținere sunt foarte mici. Rar de tot vei avea nevoie să înlocuiești câte ceva.
  • Simți. Orașul, strada, oamenii, parcul, totul e mai aproape, te simți parte din tot.
Care sunt riscurile:

Nu știu cum e  pentru tipi, dar mă îndoiesc că ar fi hărțuiți, n-am văzut și nici n-am auzit de cazuri. Ca tipă trebuie să recunosc că nu demult, pedalând prin oraș mă simțeam adesea văzută cam așa:

Între timp, constat cu bucurie că, din motive care probabil țin de numărul tot mai mare de bicicliste, condiția femeii pe bicicletă s-a îmbunătățit foarte mult. Anul acesta n-am avut parte de nici o reacție negativă, de nici o tentativă de omor în trafic și de nici o remarcă grosolană. Prezența mea ori nu stârnește nici o reacție, fiind privită firesc, ori e întâmpinată cu zâmbete și priviri prietenoase. Singurele cuvinte care mi s-au adresat de către bărbați în trafic anul acesta au fost: „Sărut mâna, doamnă.” sau, simplu, „Doamnă.”. Probabil am îmbătrânit:)).

Personal, de vreo patru ani, de când mă dau cu bicicleta prin București, n-am avut nici accidente sau evenimente foarte neplăcute. Dar am prieteni care au pățit-o.

Pericolele sunt, în primul rând, cele legate de trafic. Nu știu în alte orașe, dar în București cam știm cu toții că traficul e destul de aglomerat și sălbatic. Soluția nu e să nu te dai cu bicicleta, ci să fii vigilent și să te protejezi cum poți tu mai bine. Viața e periculoasă uneori, dar tot ne place, nu ne închidem în casă din cauza asta.

(O fotografie de acum trei ani: Dorin, eu, Oana și biclele de atunci…)

Multă lume se plânge de câini și îi trec pe lista de pericole pentru bicicliști. N-am să spun că nu m-au lătrat niciodată, dar de fiecare dată m-am oprit sau am încetinit și am vorbit cu ei pe un ton prietenos. Asta îi îmblânzește absolut de fiecare dată! Latră și atacă de frică, din cauză că au traume, că au fost agresați. Iar faptul că au ajuns pe străzi e exclusiv din vina celor care i-au abadonat, nu din vina lor.

Cred că un pericol mai mare este să te prăjești. Vara nu e doar căldura dintre mașini care te topește, ci și soarele care, dacă nu te protejezi corespunzător, te cam arde. Am pățit-o nu o dată și se pare că încă nu m-am învățat minte – și acum am un umăr prăjit bine.

Sigur că numărul foarte mic de piste și calitatea lor îndoielnică pot constitui un alt impediment. Dar n-ar trebui. Dacă vrem piste, trebuie mai întâi să fim. Dacă nu suntem, pentru cine să se facă piste? Așa că, haideți să fim cât mai mulți, mai atenți, mai prietenoși și mai bucuroși!

Spor la pedalat!

Pentru sursele fotografiilor, click pe fotografii.

Misiune: detoxifierea. Jurnal de bord. Episodul 6 (Ultimul) – Readaptarea

Această prezentare necesită JavaScript.

În prima zi de readaptare am făcut ceea ce mă pricep eu să fac cel mai bine atunci când îmi doresc ceva: am amânat. Am amânat să iau micul dejun – mi-am făcut exercițiile, am băut vreo trei pahare de apă, am citit câte ceva și abia pe urmă, încet, mi-am pregătit bolul cu fulgi. Și apoi l-am savurat pe îndelete. Mai târziu am amânat să gust fiecare fruct, supa de legume, tot.

Nu vă pot descrie cum este să muști dintr-un măr, să-i simți textura, mirosul, aroma, gustul parcă descompunându-se pe limbă în fragmente mici, diferite, care explodează împroșcându-ți cerul gurii cu particule și mai mici, fiecare cu gustul ei aparte…

Revenind la „detaliile tehnice”, am respectat recomandările pentru ieșirea din regim (vezi Introducerea), iar meniul din cele trei zile a fost compus în principal din legume proaspete sau fierte și fructe. Am redus cantitatea de cereale, însă le-am înlocuit cu altele – ovăz și secară.

M-am simțit foarte bine, n-am avut probleme fizice de nici un fel în cele trei zile de readaptare. M-am bucurat că simt gusturile foarte intens și-mi place să savurez orice mănânc. Îmi fac ceaiul mai slab decât de obicei și cu mai puțină miere din cauza aromei foarte puternice pe care simt că o are.

Alte schimbări pe care le observ după toată perioada dietei sunt faptul că mânânc mai puțin și mai încet, beau mai multă apă, transpir mai puțin, obosesc mai greu. Încă nu mănânc dulciuri (cu excepția a două bucățele de ciocolată neagră pe care le-am savurat) și mâncăruri foarte procesate.

Vă mulțumesc pentru susținere, pentru grijă și pentru interesul cu care mi-ați urmărit jurnalul acestei prime diete de detoxifiere pe care am ținut-o. Dacă sunt lucruri pe care v-ați dori să le aflați legat de experiența mea cu dieta și pe care nu le-am menționat în jurnal, scrieți-mi și vă răspund cu plăcere.

Postări înrudite:

Misiune: detoxifierea. Jurnal de bord. Episodul 5 – Zilele 9 și 10

Ultimele două zile de dietă au trecut repede, deși în ziua a noua, pentru prima dată, m-am plictisit de mâncarea de dietă. Mi-a fost poftă nu doar de ceai, miere, fructe, dar și de lucruri pe care în mod normal nici nu le mai consum. Gogoși! Și, trecând în oraș pe lângă un frigider cu cutii de bere, am băloșit și la bere. Mi-a și venit să râd!

Ultima dată când am băut bere a fost vara trecută în Grecia, într-un orășel care se cheamă Ioannina, aproape de lac, la o tavernă chiar lângă zidurile cetății medievale. Era o bere specială (nu mai rețin numele și nici țara din care provenea), servită cu fast, în frapieră și turnată în pahare cu o formă ca de clepsidră, în suporturi de lemn. A fost atât de bună încât, pe când mi-am terminat paharul, i-am spus amicului cu care eram că vreau să-l sărut.

Revenind în prezent, a zecea zi a venit cu un val de energie, cu toate că nu m-am odihnit prea bine noaptea dinainte. M-am trezit devreme, am avut o dispoziție bună și am reușit să fac multe lucruri într-un timp scurt. Deși mă plictisisem deja de mâncarea de dietă, mi-a venit să fiu generoasă și am făcut o minunată focaccia cu roșii uscate (pregătite în casă astă-toamnă), rozmarin proaspăt din ghiveci și sare de mare pentru o prietenă care a venit în vizită dupămasă. N-am gustat-o, chiar dacă de obicei îmi place să gust inclusiv aluatul.

Mă simt bine să mă pot controla, să mă concentrez pe ceea ce am decis, pe ceea ce e important. Și nu mi-a fost greu deloc, m-am simțit foarte bine și m-am bucurat că ea s-a putut bucura de focaccia caldă și aromată, după o zi de muncă și mers prin nămeți. I-am făcut și un ceai și am stat lângă ea la masă, bând apă și ronțăindu-mi biscuiții de grâu.

Iată și meniul (prea previzibil deja) pentru ultimele două zile:

Ziua 9

  • mic dejun: grâu fiert
  • prânz: supă de orez
  • gustări: turtițe de orez, biscuiți de grâu
  • hidratare: cam 2 litri de apă

Ziua 10

  • mic dejun: fulgi de grâu fierți
  • prânz: supă de mei
  • cină: hrișcă fiartă
  • gustări: biscuiți de grâu
  • hidratare: aproximativ 2,5 litri de apă plată

În concluzie, m-am simțit bine în timpul dietei, n-am avut probleme fizice de nici un fel, am avut multă energie și o minte parcă mai limpede decât de obicei. Corpul mi-e mai flexibil, pielea mai hidratată, mai elastică și mai fermă și am și slăbit puțin (cam 2,5 kg). Analizând cum a fost, m-aș mai încumeta s-o mai țin și în viitor, dar nu în viitorul foarte apropiat. Altfel, mă bucur că am reușit să țin toată dieta fără absolut nici o abatere și sunt sigură că mă voi bucura și mai tare de următoarele trei zile de readaptare, despre care urmează să scriu în ultimul episod al jurnalului de bord.

Postări înrudite:

Misiune: detoxifierea. Jurnal de bord. Episodul 4 – Zilele 6, 7 și 8

Această prezentare necesită JavaScript.

M-am obișnuit cu dieta și cu gătitul pentru dietă, din acest punct de vedere cele trei zile despre care vorbesc în această postare au decurs cumva cu ‘viteza de croazieră’. Fizic m-am simțit foarte bine, însă emoțional aceste trei zile au fost o adevărată furtună. Sunt convinsă că acesta nu este neapărat un rezultat direct al regimului, ci probabil consecința mai multor factori care acționează asupra mea. Oricum, a fost greu (și încă nu s-a terminat).

E o perioadă în care mi-au revenit multe probleme – tristeți, temeri, nemulțumiri, dorințe. Și pendulez între durere, teamă și speranță… Încerc să mă concentrez pe momentul prezent, să nu mă las ‘furată’ de trecut și să-mi dau seama ce este autentic în toată vâltoarea asta – adică ce e dincolo de teamă, ce-mi doresc, ce rezonează cu mine cu adevărat.

Am avut și experiențe pozitive în aceste trei zile – cum ar fi că n-am mai căzut în același obicei de a amâna (sau nu la fel de des). De exemplu, am reușit, după luni de zile de amânare, să expediez o vedere pentru o doamnă cu adevărat deosebită pe care am cunoscut-o vara trecută în călătoria mea prin Grecia continentală. N-a trecut săptămână să nu mă gândesc la ea și la vederea pe care vroiam să i-o trimit și abia acum am reușit să mă opresc din cercul ăsta vicios și s-o expediez.

Revenind la regim, iată meniul pentru cele trei zile:

Ziua 6

  • mic dejun: fulgi de mei opăriți
  • prânz: hrișcă fiartă
  • cină: orez fiert
  • gustări: biscuiți de grâu
  • hidratare: tot în jur de 3 litri de apă plată

Ziua 7

  • mic dejun: fulgi de mei opăriți cu sare
  • prânz: supă de hrișcă
  • cină: terci de orez
  • gustări: biscuiți din făină integrală de grâu
  • hidratare: aproximativ 3 litri de apă plată și apă plată călduță
Ziua 8
  • mic dejun: fulgi de grâu opăriți
  • prânz: supă de mei
  • cină: grâu fiert
  • gustări: biscuiți de grâu și turtițe de orez
  • hidratare: în jur de 3 litri de apă plată
Mai am două zile de dietă și pe urmă trei zile de readaptare… A trecut repede.

Postări înrudite:

Misiune: detoxifierea. Jurnal de bord. Episodul 3 – Zilele 3, 4 și 5

Această prezentare necesită JavaScript.

Următoarele trei zile din dieta de detoxifiere Oshawa au decurs mai bine decât primele două.  M-am obișnuit cu regimul și mi se pare mai degrabă o provocare pentru minte, o disciplină la care mă supun, o rigoare care îmi aduce claritate, aer, spațiu și care se traduce și în celelalte activități zilnice prin mai multă organizare, mai multă punctualitate, mai multă creativitate, atenție și respect pentru mine și ceea ce fac. M-am simțit mai bine, atât fizic, cât și psihic, mai relaxată și ceva mai creativă cu mâncarea.

Veți observa că meniurile din zilele 4 și 5 conțin și mâncăruri pe care rețetele pe care le găsisem pe net nu le menționau: supă de grâu (= grâu fiert în mai multă apă cu sare), supă de mei (= mei fiert în mai multă apă cu sare), biscuiți de grâu integral (i-am făcut în loc de turtițe, mi se par mai practici și mai simpatici) și apă călduță (la sugestia cuiva care mi-a comentat la prima postare din această serie; înlocuiește cu succes ceaiul, mai ales pe frigul ăsta).

Iată meniul:

Ziua 1

  • mic dejun: fulgi de grâu integral fierți
  • prânz: supa de orez cu găluște de grâu
  • cină: plăcintă cu orez
  • gustări: turtițe de grâu, plăcintă, hrișcă coaptă
  • apă: în jur de 3 litri

Ziua 4

  • mic dejun: fulgi de grâu fierți
  • prânz: supă de mei
  • cină: plăcintă de grâu cu orez
  • gustări: turtițe de grâu, hrișcă coaptă
  • hidratare: tot în jur de 3 litri de apă plată și o cană mare de apă călduță (în loc de ceai)

Ziua 5

  • mic dejun: fulgi de mei opăriți cu sare
  • prânz: supă de grâu
  • cină: hrișcă fiartă
  • gustări: biscuiți de grâu
  • hidratare: apă în jur de 3 litri, apă călduță

În ziua 3 a dispărut durerea de cap (ușoară) prezentă în primele două zile și am observat că pielea mi-a devenit mai luminoasă, mai netedă, mai bine hidratată, mai elastică. M-am cântărit dimineață și aveam cu 1kg mai puțin decât în prima zi. Am mai observat, făcându-mi exercițiile fizice zilnice, că sunt mai flexibilă (evident în timpul exercițiilor de stretching, care au mers grozav). Drept urmare, m-a încercat așa un sentiment de fericire legat de corpul meu, de respect, de iubire chiar – sentiment prezent și în zilele următoare. Am mai experimentat o mai bună putere de concentrare, mai mare claritate mentală și o stare psihică foarte bună. Și am început să mă gândesc să merg să trag cu arcul (merg niște prieteni și mă tentează, se pare că ajută foarte mult la creșterea puterii de concentrare).

În a patra zi m-am simțit bine, plină de energie, de idei, am finalizat niște lucruri de care mă apucasem și am avut o stare generală de bine. În a doua jumătate a zilei, amintiri vechi, din perioada adolescenței, au reieșit la suprafață și le-am privit curioasă, retrăind, într-o măsură mai mică, încărcătura emoțională de atunci și încercând să-mi dau seama de felul în care mă raportam la evenimentele acelea atunci, de mecanismele prin care le-am atras în viața mea și de consecințele lor pe termen lung – proces încă în desfășurare, undeva pe fundalul celorlalte lucruri care mi se întâmplă.

În ziua 5 aveam cu 2 kg mai puțin decât la începutul dietei. Am început să  conștientizez importanța sării – cum în mod normal am la dispoziție o grămadă de ingrediente și mirodenii, nu consideram că sarea ar avea o importanță prea mare (deși știu povestea cu fiica de împărat și sarea în bucate : ). Acum mi se pare că și cele mai simple lucruri au importanța și frumusețea lor. Și îmi dau seama (deși teoretic deja știam) de cât de puține lucruri avem de fapt nevoie. E interesant să experimentezi pe pielea ta că putem trăi simplu, frumos și aerisit, necomplicat și să realizezi că de multe ori ne pierdem în detalii, false nevoi și dorințe.

Am început să simt mai puternic nevoia de curățenie, de ordine, de armonie. Și să fiu mult mai atentă cu spațiul în care trăiesc, cu hainele pe care le port, cu obiectele din jur, cu corpul meu, care parcă mi-e tot mai drag (mă uit la el cu duioșie și respect și îl îngrijesc cum pot mai bine). Pe seară am trecut și printr-un fel de ceartă – o descărcare emoțională care se lăsase mult timp așteptată și care a venit cu un sentiment de eliberare, când am spus, în sfârșit, niște lucruri pe care le ținusem în mine multă vreme.

Mă simt în general răscolită, ca și când mici cutremure s-ar întâmpla în interiorul meu și care, pe un fond interesant de liniște, vin să clarifice lucruri, să mă elibereze de un bagaj de emoții și sentimente reprimate care mă apăsau de foarte mult timp. M-am trezit spunându-i mamei că o iubesc, am renunțat să-ncerc să-l mai conving pe tata să facă un lucru care, după părerea mea, i-ar face foarte bine, am deschis discuții pe teme sensibile, pot spune „nu” și spun lucrurilor pe nume. Nu e deloc ușor, dar e bine, eliberator și simt că așa e firesc în acest moment. Detoxifierea asta fizică, mentală și emoțională se face câte puțin, în fiecare zi, atât cât pot…

Postări înrudite: