Tag Archives: ulei de măsline

Unt de corp

Când am mers prima dată la Londra, în 2009, am intrat într-un magazin cu cosmetice naturale și m-am simțit ca Alice în Țara Minunilor. Totul mi se părea fascinant, extrem de atrăgător și, în același timp, foarte ușor de făcut. Așa că am venit acasă și m-am pus pe treabă.

Pe lângă săpun, am început să fac unt de corp. Cel mai simplu lucru din lume!

FullSizeRender (6)

Cum fac:

Amestec în proporții variabile unt de shea, unt de cacao, ulei de cocos, ulei de argan și ce-mi mai trece prin cap (ulei de măsline, de avocado și cine știe ce uleiuri mai găsesc prin frigider). Dacă-l vreau solid, pun o cantitate mai mare de unturi. Dacă-l vreau cremos, pun o cantitate mai mică de unturi și sunt generoasă cu uleiurile lichide. Dacă vreau să aibă un miros mai puternic decât cel natural al unturilor și uleiurilor din compoziție, adaug la final, după ce am topit totul la baie de abur, câteva picături de uleiuri esențiale. Torn apoi compoziția în forme dacă vreau unt solid sau în borcane dacă-l vreau cremos.

Pielea mea îl adoră!

Dacă vă apucați de joacă, spuneți-mi și mie ce v-a ieșit :).

Anunțuri

Săpun de primăvară

 

Primul lot de săpun preparat acasă în 2017

sapun natural preparat manual

De tare mult timp n-am mai făcut săpun, deși se face foarte simplu și magia prin care un amestec de grăsimi și lichide devine săpun mi se pare în continuare fascinantă, la granița dintre chimie și alchimie, aș zice (asta pentru că eu nu știu chimie decât empiric :)). Weekendul acesta, proaspăt revenită din Anglia, unde săpunul natural preparat acasă are o adevărată tradiție, m-am dus în pod și mi-am căutat cutia cu ingrediente și ustensile. Cum am avut un ajutor de nădejde lângă mine, am preparat săpunul la patru mâini și am ales împreună combinația de uleiuri esențiale pe care le-am adăugat la final pentru miros.

Pentru că îmi place mult textura săpunului preparat la rece și pentru că țin ca uleiurile pe care le folosesc să-și păstreze cât mai bine proprietățile, am hotărât să-l preparăm la rece. Știind că săpunul nostru va sta la uscat minimum trei săptămâni, ne-am dat seama că îl vom folosi în plină lună martie, deci va fi un săpun de primăvară.  Așa că am ales să-l facem cu argilă verde (pentru culoare și proprietățile exfoliante și detoxifiante) și o combinație de uleiuri esențiale fresh, cu accente florale: melissa, eucalipt și ylang-ylang.

Din proprie experiență, odată încercat săpunul preparat acasă, cu greu vă veți mai putea întoarce la a-l folosi pe cel preparat industrial. Pe internet se găsesc o grămadă de rețete de săpun preparat acasă și sunt sigură că, dacă vă prinde micorbul sau dacă doar vreți să încercați o dată, veți găsi foarte multe resurse din care puteți învăța și vă puteți inspira, o grămadă de sfaturi și de locuri de procurat ingrediente și ustensile. Noi vă spunem cum am făcut noi, fără pretenția că am fi experți. Doar pe jumătate curioși și pe cealaltă jumătate pasionați.

Iată și lista de ingrediente, așa cum le-am măsurat și folosit noi:

·         Ulei de cocos – 13 oz

·         Ulei de măsline – 3 oz

·         Ulei de floarea soarelui 3 oz

·         Unt de shea – 1 oz

·         Unt de cacao – 1 oz

·         Lapte de capră – 9 oz

·         Sodă caustică – 4.4 oz

·         Ulei de măsline extravirgin – 2 linguri

·         Uleiuri esențiale – melissa, eucalipt, ylang-ylang

·         Argilă verde – 2 linguri

De reținut că toate operațiunile se fac într-o încăpere aerisită, sub hota pornită și purtând mănuși de protecție (eventual și ochelari) și că întotdeauna se pune soda în lichid și niciodată invers. E bine să vă asigurați că nu aveți prin preajmă copii sau animăluțe care ar putea să vă surprindă – pentru a nu intra în contact cu soda sau amestecul pentru săpun.

Laptele l-am ținut la frigider și l-am scos chiar înainte de a-l folosi și am pus mai întâi soda în lapte, amestecând sub hotă până când soda s-a dizolvat, evitând să ne apropiem foarte mult de vas pentru a nu inhala aburii care se degajă. Nu întreaga cantitate de sodă se va dizolva – ceea ce rămâne nedizolvat se va arunca. Deși laptele a fost de la frigider, în contact cu soda se declanșează o reacție chimică cu degajare de căldură.

Am lăsat amestecul de lapte cu sodă să se odihnească și am cântărit și topit unturile și uleiurile vegetale. Noi am pus vasul pe o plită electrică încălzită la nivel mediu. Se mai pot topi și la microunde sau la baie de abur. Uleiurile și unturile vegetale se fierb, doar se topesc și se omogenizează. Apoi se adauga peste unturile și uleiurile topite amestecul de sodă cu lapte, amestecând cu o lingură de lemn. Am fost atenți să nu turnăm și soda rămasă nedizolvată pe fundul cratiței în care am amestecat soda cu laptele și am aruncat-o la final.

După omogenizarea amestecului, l-am zăpăcit cu blenderul vertical (păstrat special doar pentru săpun) până când tot maglavaisul a căpătat consistența unei budinci apetisante, în care am adăugat argila verde și uleiurile esențiale picurate și amestecate în uleiul extravirgin de măsline. Apoi am turnat budinca în forme de silicon pe care le-am acoperit cu folie de bucătărie și am lăsat totul să se odihnească până a doua zi, când am eliberat budinca întărită și-am lăsat-o la uscat pe dulapul din bucătărie, departe de gheruțe curioase. Acolo săpunul va sta, acoperit cu hârtie albă, cel puțin trei săptămâni până când ne vom putea bucura de el.

Așa de tare ne-a plăcut să-l facem, încât ne mănâncă palmele să mai facem cel puțin un lot în perioada următoare și să-l folosim în cascadă – o săptămână primul lot, după încă o săptămână al doilea și tot așa. Spumă de lapte și cremă să fie! Plus că mai am niște pigmenți minerali pe care vreau să-i văd strălucind în bucățelele cremoase de pe marginea chiuvetei! Yum!

Dacă vă mână curiozitatea să încercați sau dacă deja preparați propriul săpun, dați-ne de veste să ne spuneți și nouă cum vă merge. Și dacă aveți sfaturi sau rețete de împărtășit, nu vă sfiiți, suntem foarte curioși să le aflăm și le primim cu bucurie!

 

Bomboane de baie/ Bath melts

Iată cu ce mă tot răsfăț eu de vreo două luni :):

bath-melts

Andra, o prietenă dragă, mi-a adus niște bath melts din Londra când m-a vizitat înainte de sărbători. Mi-au plăcut așa de mult încât, cum mi-e obiceiul, m-am apucat să și fac. Rețeta e foarte simplă, iar vestea bună e că există și o variantă super simplă pentru când lenea te copleșește sau când ești mai degrabă interesat de rezultatul pe piele decât de tot dichisul.

Ingrediente:

  • 2 lingurițe amidon de porumb
  • 1 cană bicarbonat de sodiu
  • 1/3 cană sare de lămâie
  • 5 oz unt shea și ulei de cocos
  • 2 lingurițe ulei de sâmburi de struguri
  • 2 lingurițe ulei de măsline extravirgin
  • 1 linguriță ulei de susan
  • ulei esențial de bergamote
  • frunze și flori uscate pentru ornat (opțional)

Cum se fac:

Se topesc grăsimile solide, se adaugă uleiurile lichide, se amestecă prafurile și se încorporează rapid, iar la final se adaugă uleiul esențial. Apoi se toarnă în forme, se ornează cu petale, frunze sau flori presate și se lasă la răcit/ întărit. Eu am folosit forme micuțe de hârtie, dar pot fi turnate și în tăvița pentru cuburi de gheață, de exemplu.

În viitor vreau să le fac ceva mai tari, ca să le pot face și cadou – ale mele se cam topesc ușor la căldură. Le păstrez la frigider și, când vreau să mă răsfăț, scot câte una și o las să se topească în apa de baie. Amestecul de bicarbonat și sare de lămâie face bombonelele ușor efervescente, dar este, desigur, opțional. 

Beneficiile sunt numeroase, în funcție și de uleiurile esențiale folosite. Porii sunt deschiși în apa caldă și pielea este pătrunsă cu ușurință de uleiurile din compoziție, fiind hidratată, hrănită, catifelată.

Varianta foarte simplă ar fi să adăugăm pur și simplu niște ulei (de exemplu, de măsline) în apa de baie și (opțional) câteva picături de ulei esențial.

Cu ele baia devine o și mai mare plăcere și un răsfăț foarte special, care poate fi apreciat și mai frumos în doi.

Un aperitiv foarte special

Şi, ca aproape toate felurile de mâncare pregătite de mine, este foarte simplu de preparat!

N-aveţi nevoie decât de nişte smochine proaspete, pe care să le spălaţi, ştergeţi, cărora să le îndepărtaţi codiţele şi pe care să le tăiaţi apoi în patru (dar nu de tot, ca să nu se desprindă sferturile) sau după cum vă taie capul. Smochinele se completează cu feliuţe de brânză brie, cât de mari sau de groase vă plac. Iar deasupra se presară sare, piper şi ulei de măsline.

Mai trebuie să vă spun că sunt şi destul de săţioase, deci dacă vă plac foarte tare s-ar putea să vă săturaţi cu ele şi să nu mai mâncaţi nimic după, caz în care le puteţi considera un prânz, o cină sau, de ce nu, un mic dejun foarte special.

După ce prima dată am pregătit doar două, a doua seară n-au mai scăpat nici celelalte patru şi le-am dat gata. Deci da, chiar sunt super bune!

Roşii uscate

La cât amân eu să fac toate lucrurile zilele astea e de mirare că reuşesc să pun acest post cât încă se mai găsesc roşii de grădină la piaţă, că de plănuit îl plănuiam de cel puţin o lună de zile.

Îmi plac foarte mult roşiile uscate şi, cum trăiesc în Bucureşti şi mi-e imposibil să fac roşii uscate la soare, am cercetat şi alte metode de a le prepara. Cea pe care o am eu la îndemână este să le usc la cuptor în aragaz. Pe net veţi găsi o grămadă de păreri şi variaţiuni şi pentru reţeta de roşii uscate la cuptor. Alegeţi ceea ce vă face cu ochiul.

Iată cum se procedează:

1. Se cumpără roşii de grădină de la piaţă – cele mai bune sunt cele lunguieţe, micuţe, care au mai multă pulpă decât zeamă (veţi avea nevoie de minimum 3kg ca să merite toată operaţiunea şi să vă şi ajungă).

2. Se spală şi se şterg sau se lasă la scurs.

3. Se pune hârtie de copt într-o tavă.

4. Se porneşte cuptorul la temperatură minimă.

5. Roşiile se taie în jumătăţi (sau, dacă sunt mari, în sferturi) şi se aşează în tavă fără a lăsa loc între ele pentru că oricum se vor micşora deshidratându-se.

6. Deasupra roşiilor se presară sare şi, dacă doriţi, piper.

7. Se dă tava la cuptor, unde va sta câteva ore, până când roşiile sunt deshidratate, dar încă moi – cam cum sunt stafidele.

8. Când sunt gata, se scot din cuptor şi se lasă la răcit.

Această prezentare necesită JavaScript.

Se pot pune apoi în borcane cu usturoi, cimbru, rozmarin şi ulei de măsline sau se pot pune în pungi la congelator. După ce am pus primul borcan şi l-am terminat rapid, am decis să fac provizii mai serioase pe iarnă şi am pus şi în ulei şi în congelator. Nu ştiu în ce măsură ele ar sta şi în cămară, în pungi de hârtie sau pungi vidate – asta n-am încercat, deşi cred că merită văzut. Peste iarnă, se pot folosi la salate, la pâine sau focaccia, dar se mănâncă foarte bine şi ca atare, cu pâine sau goale. Sunt foarte gustoase şi mult mai sănătoase decât roşiile „extraterestre” care se găsesc iarna în supermarketuri.

O salată de fasole verde

Da, ştiu, încă o salată… Dar e vară şi nu prea ne vine să mâncăm complicăţenii, aşa că da, încă o salată!

Ingrediente:

  • fasole verde
  • morcovi
  • ceapă verde sau uscată
  • usturoi verde sau uscat
  • pătrunjel
  • sare şi piper
  • ulei de măsline
  • oţet (opţional)

Cum se face:

Fasolea se spală, se curăţă, se rupe în bucăţi şi se fierbe (eu am preferat s-o fac la aburi – durează mai puţin şi e mai sănătos). Morcovii se spală, se curăţă şi se dau pe răzătoare. Ceapa, usturoiul şi pătrunjelul se spală şi se taie. Totul se amestecă într-un bol, iar deasupra e pun uleiul de măsline, sarea şi piperul. Dacă vă place acrişoară puneţi şi oţet. Şi gata!

Conţinut benefic:

Vitamina C, vitamina K, mangan, vitamina A, provitamina A (caroten), fibre, potasiu, acid folic, triptofan, fierul, magneziu, vitamina B2, Vitamina E, cupru, vitamina B1, calciu, fosfor, proteine, omega 3, vitamina B3, sulf, brom, aminoacizi, clorofilă, magneziu, glucide, siliciu, iod, sulf, acizi graşi.

Cuşcuş de vară

Gata în 15 minute, uşor şi delicios!

Se pune apă la fiert, se pune cantitatea dorită de cuşcuş într-un bol, iar când apa s-a fiert se toarnă deasupra (eu pun cam o măsură şi jumătate de apă la o măsură de cuşcuş) şi se lasă să se umfle. Cuşcuşul îşi măreşte foarte mult volumul (şi-l dublează cel puţin), deci e bine să vă gândiţi înainte cam ce cantitate doriţi să preparaţi.

Până absoarbe cuşcuşul apa, se spală nişte roşii, ceapă verde, pătrunjel, eventual şi usturoi şi se taie ca pentru salată. Când cuşcuşul a înghiţit toată apa şi e destul de moale, se adaugă legumele, sare, piper şi ulei de măsline. Eu îl mai las câteva minute să se pătrundă de arome şi apoi e numai bun de servit. Opţional, se poate adăuga zeamă de lămâie dacă vă place mai răcoritor/ acrişor.

Ce este cuşcuşul?

Cuşcuşul – couscous [En, Fr] / kuskusu [Arabă] sau maftoul în Palestina, Iordania şi Liban – este acasă la el în Maroc, Libia, Tunisia, Egipt și Algeria. Este un preparat din făină de grâu dur, sub formă de granule sferice.

Cuşcuşul este printre cele mai sănătoase produse pe bază de cereale. Are un indice glicemic per gram cu 25% sub cel al pastelor, o concentraţie de vitamine superioară pastelor, conţinând de două ori mai multă riboflavină, niacină, vitamina B6 şi acid folic. De asemenea, la fel ca pastele, conţine 3,6 g de proteine la 100 de calorii, mult peste cele 2,6 g conţinute de orezul alb. (Sursă: Wikipedia.)