Tag Archives: vegan

Desertul de pe pervaz: Felii de banană cu goji și negrilică

banagone

Habar nu am de ce bananele tăiate felii sunt mai gustoase decât cele mușcate direct din coaja desfăcută, dar așa se pare că stau lucrurile. Ieri tocmai mă întorsesem din Timișoara și nu aveam mare lucru prin casă, dar mi-era poftă de ceva dulce.

Ingrediente:

  • O banană foarte coaptă, purtată din București la Timișoara, ținută acolo cinci zile în frigider și adusă înapoi în București. Timp total cu trenul: aproximativ 26 de ore.
  • Fructe goji, cumpărate din Timișoara și aduse cu trenul la București.
  • Semințe de negrilică, luate și păstrate în București.

Verdict: o combinație delicioasă și neobișnuită, pregătită extrem de rapid și care m-a mulțumit. Imposibil de repetat pentru că la Timișoara prea curând nu cred că mai merg.

Anunțuri

Desertul de pe pervaz: frumuseți cărora ar fi mai mare păcatul să le faci orice

Așa că le speli, le așezi frumos într-un recipient în care să-ți fie drag să le vezi și, apucându-le grațios cu vârfurile degetelor… le duci la buze. Și de aici nu mai insist cu descrierile, că nu e cazul.

cherries

Ok, recunosc, aici le-am aranjat un pic în straturi, cu gândul la un tort.

bluebrasp

Desertul de pe pervaz: budincă de chia

chiapudding

 

Îmi plac deserturile și-mi place să arate bine și să fie, dacă se poate, cremoase. Asta mă gândeam eu că nu prea s-ar încadra într-o dietă vegană fără zahăr, însă am descoperit de curând că nu e chiar așa. Să faci dulciuri raw vegane mi se pare o aventură cam la fel de atrăgătoare ca cea a preparării săpunului – o fi pentru că mă fascinează așa de tare transformările spectaculoase.

Budinca de chia vegană, fără foc, este printre cele mai simple deserturi care se pot pregăti. Eu am făcut-o cu fructe: am încercat cu căpșuni (în foto) și piersici. Oare am mai spus că nu am răbdare să-mi notez rețete, să cântăresc și să măsor? Îmi place să aproximez, să mă aventurez, să mă joc. Și-mi place că toate rețetele mele sunt irepetabile. Știu cam ce și cât am pus, însă data viitoare în niciun caz nu mai fac exact la fel; m-aș plictisi.

Revenind, budinca de chia se face așa: fructele (oricare ar fi ele) se spală și se dau prin blender până se fac o cremă simpatică, în care, dacă mai e nevoie, mai adăugăm miere după gust. Punem apoi crema de fructe într-un recipient în care adăugăm semințele de chia amestecând. De reținut că semințele de chia, ca și cele de in, sunt un gelifiant natural și, după o vreme în care e lăsată să se odihnească (vara, la frigider), compoziția se îngroașă. Desigur că budinca se poate orna, aranja și dezmierda cum ne îndeamnă inima.

Despre beneficiile semințelor de chia puteți găsi o grămadă de informații pe internet. O să spun doar că mi-s tare dragi așa micuțe și fără gust, dar cu o putere atât de mare, fiind printre cele mai hrănitoare alimente de pe planetă.

PS Pentru că pe pervaz e lumina mai bună.

Ne oprim un pic să mirosim trandafirii?

numele trandafirului

„Este una din cele patruzeci de legi. Dacă vrei să schimbi felul în care se poartă ceilalți cu tine, ar trebui să schimbi mai întâi felul în care te porți tu cu tine. Până când nu înveți să te iubești, pe deplin și cu adevărat, nu ai cum să fii iubit. Odată ce izbutești lucrul acesta, fii însă recunoscător pentru orice ghimpe pe care ceilalți ți l-au aruncat în cale. E un semn că vei fi curând potopit de o ploaie de trandafiri.”

                             (Elif Shafak, „Cele patruzeci de legi ale iubirii”)

Din septembrie m-am făcut învățătoare și, un an întreg la școală, am gătit săptămânal cu două clase, deci am avut două ateliere de gătit pe săptămână. Dacă mă-ntrebați ce-am putut găti atâta, o să-mi ia ceva timp să mă gândesc înainte să pot răspunde. Pentru că improvizez mult. Îmi place să gătesc și-mi place să folosesc mereu ceea ce este: deschid frigiderul, văd ce este și mă gândesc ce-aș putea face în primul rând cu ceea ce am. Și așa mă străduiesc să și trăiesc.

În ultimele aproape două luni, regimul meu alimentar s-a schimbat. Sunt vegetariană de vreo șase ani, iar acum am decis că, cel puțin o vreme, nu mai mănânc nici lactate. Și mă simt bine așa. Cu puține excepții, când au fost niște zile speciale în care am mâncat câte o felie de tort sau tartă cu fructe, nu am mai mâncat nici lactate, nici zahăr și m-am străduit ca cele mai multe mâncăruri pe care le-am consumat să nu conțină nici gluten. Simt că așa am mai multă energie și de o altă calitate, mă simt mai limpede, mai ușoară, cu mai multă energie vitală.

Și redescopăr plăcerea de a găti pentru mine, de a combina, aranja, pregăti pentru mai târziu. După mai bine de un an în care îmi pierdusem complet orice interes de a găti acasă, îmi vine să-mi fac bucurii și să am grijă de mine și de ceea ce mă înconjoară, de cum trăiesc în fiecare zi, nu doar din când în când, la ocazii speciale. Poate părea un demers egoist, însă pentru cineva care s-a obișnuit să se pună pe ultimul loc, să se autoînvinovățească pentru  orice nu este așa cum crede că ar trebui să fie și să se biciuiască pentru toate greșelile sau neputințele, străduindu-se să salveze ba oameni, ba animale, ba plante, chiar și pietre, este (în sfârșit!) un demers foarte sănătos.

Și mi-e dor de blogging, așa că revin. Nu doar aici. Revin, revin! Iar pe aici o să urmeze povești cu mâncare. O vreme.

PS Poza este făcută acum două luni de Adel Heid, în grădina de la Topkapi, Istanbul. Mă hrănea parfumul trandafirului. Zero calorii, 100% plăcere pură, generatoare de fericire și alte lucruri înălțătoare. Vorba englezului, m-am oprit să miros trandafirii.

Mousse de ciocolată fără ciocolată

mousse

Vestea bună

(Nu e nouă.) Orice ți s-ar întâmpla (dar chiar orice), viața continuă. Așa că măcar să continue frumos.

Cum?

Un avocado bine copt să curăță și se aruncă în blender. Peste el se presară vreo 4-5 lingurițe de pudră de roșcove, iar peste ea miere (sau sirop de agave ori ștevia) după gust. Se face o spumă care juri cu mâna pe inimă că e ciocolată. Are o textură minunată, care ți se întinde pe cerul gurii ca un rai.

Opțional, mai poți adăuga nuci, stafide, migdale sau alte semințe și fructe uscate (eu am făcut și cu nuci și mi-a plăcut chiar mai mult). Prefer să servesc oricum acest desert împreună cu fructe proaspete – kiwi și banane, de exemplu.

Îmi place atât de mult nu doar pentru că este sănătos și compatibil cu remediile homeopate, dar și pentru că se prepară foarte repede. În plus, este potrivit și pentru copii (cacaoa de obicei îi agită).

Câteva beneficii

  • pudra de roșcove este o sursă foarte bună de proteine vegetale și de calciu, potasiu, cupru, fier, magneziu, vitamina B6, fosfor; reglează digestia și glicemia, reduce nivelul colesterolului, având și efect anti-viral, anti-oxidant, anti-alergic, antiseptic, antibacterian; nu conține grăsimi saturate
  • avocado conține vitamina K, fibre, acid folic, potasiu, vitamina B3, B6, vitamina C; are efect de reducere a colesterolului, ajută organismul să absoarbă mai repede carotenul din fructe sau legume (în salate sau combinații), are de 20 de ori mai multe grăsimi decât oricare alt fruct

De miere nu mai zic:).

Pentru că mai mulți prieteni m-au întrebat unde găsesc eu avocado copt, iată și răspunsul: în bolul cu fructe. Nu găsesc niciodată avocado copt în supermarket. Îl cumpăr tare și îl las în bolul cu fructe, la temperatura camerei și-l pipăi din când în când. Cum simt că nu mai e așa rigid, ci e un pic moale, îl pun la frigider și îl consum în maximum o săptămână.

Iar viața continuă și ne dorim, în continuare, să fim liberi:

Sursă informații ‘tehnice’ aici.

Biscuiți vegani din mere și morcovi

În ultima vreme sunt și mai atentă decât eram deja la ce și cum mănânc. Așa-mi vine, e un soi de atenție care simt că îmi face bine și care mă ajută să mă cunosc mai îndeaproape. Încă n-am reușit să renunț la obiceiul de a mânca seara sau când sunt abătută, dar măcar sunt conștientă că nu mănânc întotdeauna de foame, cum ar fi ideal.

Printre poftele mele recente, în afară de semințe de tot felul (despre care aș vrea să scriu puțin în curând), se află sucul de mere și morcovi, pe care îl prepar singură, cu storcătorul de fructe. Nu-mi place să arunc mâncare, asta e o altă chestiune importantă pentru mine. Și nu-mi plăcea nici să arunc piureul de mere și morcovi din cuva storcătorului, dar nici nu-mi venea să mă îndop cu el de fiecare dată când făceam suc. M-am tot gândit cum l-aș putea folosi și mi-a venit ideea de a face biscuiți.

biscu

Cum?

Mai întâi am curățat piureul de mici bucățele de coajă de măr, fâșii de morcovi și sâmburi de portocală (uneori pun și o portocală în amestecul pentru suc). De data asta am adăugat și niște semințe de chia pe care le lăsasem în prealabil la înmuiat în zeamă de lămîie (rezultatul e o compoziție gelatinoasă, ca un albuș de ou, care leagă amestecul) – dar nu cred că este absolut necesar. Apoi le-am omogenizat pe toate cu mâna și am adăugat fulgi de ovăz (la ochi, câți au încăput pentru ca amestecul să nu fie nici prea moale nici prea tare), scorțișoară și stafide pentru dulceață (zahăr sau miere nu am pus).

Am lăsat amestecul vreo 30 de minute să se odihnească, timp în care fulgii de ovăz s-au înmuiat absorbind din umezeală și legând mai bine compoziția. Am aprins cuptorul, l-am lăsat să se încălzească la foc mediu și am pus hârtie de copt în tavă. Când compoziția a fost gata de modelat, am luat câte puțin (cam o linguriță cu vârf), am format cu palmele câte o sferă pe care apoi am turtit-o ușor și am așezat-o în tavă. Când am terminat, am pus tava la cuptor cam 30-45 de minute, până biscuiții s-au rumenit.

Sunt foarte gustoși, sățioși, sănătoși și ușor de făcut. Și atât de tare mă bucur că piureul de fructe a devenit util și nu-l mai arunc!

Bomboane de baie/ Bath melts

Iată cu ce mă tot răsfăț eu de vreo două luni :):

bath-melts

Andra, o prietenă dragă, mi-a adus niște bath melts din Londra când m-a vizitat înainte de sărbători. Mi-au plăcut așa de mult încât, cum mi-e obiceiul, m-am apucat să și fac. Rețeta e foarte simplă, iar vestea bună e că există și o variantă super simplă pentru când lenea te copleșește sau când ești mai degrabă interesat de rezultatul pe piele decât de tot dichisul.

Ingrediente:

  • 2 lingurițe amidon de porumb
  • 1 cană bicarbonat de sodiu
  • 1/3 cană sare de lămâie
  • 5 oz unt shea și ulei de cocos
  • 2 lingurițe ulei de sâmburi de struguri
  • 2 lingurițe ulei de măsline extravirgin
  • 1 linguriță ulei de susan
  • ulei esențial de bergamote
  • frunze și flori uscate pentru ornat (opțional)

Cum se fac:

Se topesc grăsimile solide, se adaugă uleiurile lichide, se amestecă prafurile și se încorporează rapid, iar la final se adaugă uleiul esențial. Apoi se toarnă în forme, se ornează cu petale, frunze sau flori presate și se lasă la răcit/ întărit. Eu am folosit forme micuțe de hârtie, dar pot fi turnate și în tăvița pentru cuburi de gheață, de exemplu.

În viitor vreau să le fac ceva mai tari, ca să le pot face și cadou – ale mele se cam topesc ușor la căldură. Le păstrez la frigider și, când vreau să mă răsfăț, scot câte una și o las să se topească în apa de baie. Amestecul de bicarbonat și sare de lămâie face bombonelele ușor efervescente, dar este, desigur, opțional. 

Beneficiile sunt numeroase, în funcție și de uleiurile esențiale folosite. Porii sunt deschiși în apa caldă și pielea este pătrunsă cu ușurință de uleiurile din compoziție, fiind hidratată, hrănită, catifelată.

Varianta foarte simplă ar fi să adăugăm pur și simplu niște ulei (de exemplu, de măsline) în apa de baie și (opțional) câteva picături de ulei esențial.

Cu ele baia devine o și mai mare plăcere și un răsfăț foarte special, care poate fi apreciat și mai frumos în doi.