Chec cum vrem noi

În ultima vreme mă preocupă alimentația fără zahăr și fără gluten. Fără să fiu maniacă sau foarte hotărâtă, îmi place să experimentez și să mă joc cu diverse combinații pe care le inventez de cele mai multe ori pe loc. 

Iată și ultima combinație, care se poate transforma după nevoi, preferințe și curiozități:

• Două banane foarte coapte
• Două ouă (se pot înlocui cu două lingurițe de semințe de chia sau de in, puse in puțină apă – pentru o variantă vegană)
• O mână mai generoasă sau mai parcimonioasă de stafide)
• O linguriță de bicarbonat de sodiu sau praf de copt stins cu puțină zeamă de lămâie
• Șofran (opțional)
• Pudră de roșcove sau cacao (tot opțional)
• Nuci sau semințe după gust (mie îmi plac cât de multe)
• Făină de orez și/ sau de soia (sau de grâu dacă nu doriți să evitați glutenul)
• Puțin ulei de măsline extravirgin sau de cocos

Cum am făcut:

Am blenduit bananele și ouăle și am adăugat treptat restul ingredientelor, amestecând compoziția cu o lingură de lemn până la omogenizare. Consistența trebuie să fie cremoasă, ca de chec. 

Am turnat apoi crema într-o tavă de chec în care am pus hârtie de copt și am pus-o în cuptorul preîncălzit la 180 de grade, timp de aproximativ 45 de minute. Apoi, după ce casa s-a umplut de mirosul amețitor de ceva-bun-care-se-coace-în-cuptor, am scos tava, ne-am făcut de lucru ca să rezistăm până s-a răcit cât de cât și apoi ne-am mâncat opera fără pic de vinovăție.

Ceea ce vă dorim și vouă.

Desertul de pe pervaz: Felii de banană cu goji și negrilică

Habar nu am de ce bananele tăiate felii sunt mai gustoase decât cele mușcate direct din coaja desfăcută, dar așa se pare că stau lucrurile. Ieri tocmai mă întorsesem din Timișoara și nu aveam mare lucru prin casă, dar mi-era poftă de ceva dulce.

Ingrediente:

• O banană foarte coaptă, purtată din București la Timișoara, ținută acolo cinci zile în frigider și adusă înapoi în București. Timp total cu trenul: aproximativ 26 de ore.
• Fructe goji, cumpărate din Timișoara și aduse cu trenul la București.
• Semințe de negrilică, luate și păstrate în București.

Verdict: o combinație delicioasă și neobișnuită, pregătită extrem de rapid și care m-a mulțumit. Imposibil de repetat pentru că la Timișoara prea curând nu cred că mai merg.

Desertul de pe pervaz: budincă de chia

 

Îmi plac deserturile și-mi place să arate bine și să fie, dacă se poate, cremoase. Asta mă gândeam eu că nu prea s-ar încadra într-o dietă vegană fără zahăr, însă am descoperit de curând că nu e chiar așa. Să faci dulciuri raw vegane mi se pare o aventură cam la fel de atrăgătoare ca cea a preparării săpunului – o fi pentru că mă fascinează așa de tare transformările spectaculoase.

Budinca de chia vegană, fără foc, este printre cele mai simple deserturi care se pot pregăti. Eu am făcut-o cu fructe: am încercat cu căpșuni (în foto) și piersici. Oare am mai spus că nu am răbdare să-mi notez rețete, să cântăresc și să măsor? Îmi place să aproximez, să mă aventurez, să mă joc. Și-mi place că toate rețetele mele sunt irepetabile. Știu cam ce și cât am pus, însă data viitoare în niciun caz nu mai fac exact la fel; m-aș plictisi.

Revenind, budinca de chia se face așa: fructele (oricare ar fi ele) se spală și se dau prin blender până se fac o cremă simpatică, în care, dacă mai e nevoie, mai adăugăm miere după gust. Punem apoi crema de fructe într-un recipient în care adăugăm semințele de chia amestecând. De reținut că semințele de chia, ca și cele de in, sunt un gelifiant natural și, după o vreme în care e lăsată să se odihnească (vara, la frigider), compoziția se îngroașă. Desigur că budinca se poate orna, aranja și dezmierda cum ne îndeamnă inima.

Despre beneficiile semințelor de chia puteți găsi o grămadă de informații pe internet. O să spun doar că mi-s tare dragi așa micuțe și fără gust, dar cu o putere atât de mare, fiind printre cele mai hrănitoare alimente de pe planetă.

PS Pentru că pe pervaz e lumina mai bună.

Mousse de ciocolată fără ciocolată

Vestea bună

(Nu e nouă.) Orice ți s-ar întâmpla (dar chiar orice), viața continuă. Așa că măcar să continue frumos.

Cum?

Un avocado bine copt să curăță și se aruncă în blender. Peste el se presară vreo 4-5 lingurițe de pudră de roșcove, iar peste ea miere (sau sirop de agave ori ștevia) după gust. Se face o spumă care juri cu mâna pe inimă că e ciocolată. Are o textură minunată, care ți se întinde pe cerul gurii ca un rai.

Opțional, mai poți adăuga nuci, stafide, migdale sau alte semințe și fructe uscate (eu am făcut și cu nuci și mi-a plăcut chiar mai mult). Prefer să servesc oricum acest desert împreună cu fructe proaspete – kiwi și banane, de exemplu.

Îmi place atât de mult nu doar pentru că este sănătos și compatibil cu remediile homeopate, dar și pentru că se prepară foarte repede. În plus, este potrivit și pentru copii (cacaoa de obicei îi agită).

Câteva beneficii

• pudra de roșcove este o sursă foarte bună de proteine vegetale și de calciu, potasiu, cupru, fier, magneziu, vitamina B6, fosfor; reglează digestia și glicemia, reduce nivelul colesterolului, având și efect anti-viral, anti-oxidant, anti-alergic, antiseptic, antibacterian; nu conține grăsimi saturate
• avocado conține vitamina K, fibre, acid folic, potasiu, vitamina B3, B6, vitamina C; are efect de reducere a colesterolului, ajută organismul să absoarbă mai repede carotenul din fructe sau legume (în salate sau combinații), are de 20 de ori mai multe grăsimi decât oricare alt fruct

De miere nu mai zic:).

Pentru că mai mulți prieteni m-au întrebat unde găsesc eu avocado copt, iată și răspunsul: în bolul cu fructe. Nu găsesc niciodată avocado copt în supermarket. Îl cumpăr tare și îl las în bolul cu fructe, la temperatura camerei și-l pipăi din când în când. Cum simt că nu mai e așa rigid, ci e un pic moale, îl pun la frigider și îl consum în maximum o săptămână.

Iar viața continuă și ne dorim, în continuare, să fim liberi:

Sursă informații ‘tehnice’ aici.

Biscuiți vegani din mere și morcovi

În ultima vreme sunt și mai atentă decât eram deja la ce și cum mănânc. Așa-mi vine, e un soi de atenție care simt că îmi face bine și care mă ajută să mă cunosc mai îndeaproape. Încă n-am reușit să renunț la obiceiul de a mânca seara sau când sunt abătută, dar măcar sunt conștientă că nu mănânc întotdeauna de foame, cum ar fi ideal.

Printre poftele mele recente, în afară de semințe de tot felul (despre care aș vrea să scriu puțin în curând), se află sucul de mere și morcovi, pe care îl prepar singură, cu storcătorul de fructe. Nu-mi place să arunc mâncare, asta e o altă chestiune importantă pentru mine. Și nu-mi plăcea nici să arunc piureul de mere și morcovi din cuva storcătorului, dar nici nu-mi venea să mă îndop cu el de fiecare dată când făceam suc. M-am tot gândit cum l-aș putea folosi și mi-a venit ideea de a face biscuiți.

Cum?

Mai întâi am curățat piureul de mici bucățele de coajă de măr, fâșii de morcovi și sâmburi de portocală (uneori pun și o portocală în amestecul pentru suc). De data asta am adăugat și niște semințe de chia pe care le lăsasem în prealabil la înmuiat în zeamă de lămîie (rezultatul e o compoziție gelatinoasă, ca un albuș de ou, care leagă amestecul) – dar nu cred că este absolut necesar. Apoi le-am omogenizat pe toate cu mâna și am adăugat fulgi de ovăz (la ochi, câți au încăput pentru ca amestecul să nu fie nici prea moale nici prea tare), scorțișoară și stafide pentru dulceață (zahăr sau miere nu am pus).

Am lăsat amestecul vreo 30 de minute să se odihnească, timp în care fulgii de ovăz s-au înmuiat absorbind din umezeală și legând mai bine compoziția. Am aprins cuptorul, l-am lăsat să se încălzească la foc mediu și am pus hârtie de copt în tavă. Când compoziția a fost gata de modelat, am luat câte puțin (cam o linguriță cu vârf), am format cu palmele câte o sferă pe care apoi am turtit-o ușor și am așezat-o în tavă. Când am terminat, am pus tava la cuptor cam 30-45 de minute, până biscuiții s-au rumenit.

Sunt foarte gustoși, sățioși, sănătoși și ușor de făcut. Și atât de tare mă bucur că piureul de fructe a devenit util și nu-l mai arunc!

Bomboane vegane crude (raw vegan)

Sunt delicioase, arată grozav, sunt mult mai sănătoase decât marea majoritate a dulciurilor pe care le găsim în magazine și cofetării și, nu în ultimul rând, sunt foarte simplu de făcut. Fără zahăr sau alți îndulcitori și fără preparare termică.

Am luat o mână de curmale fără sâmburi, le-am aruncat în blender și le-am zăpăcit până s-au făcut o pastă omogenă. Pe urmă le-am scos și am aruncat în blender o mână de caju crud, pe care n-a fost nevoie să-l învârt prea mult (pentru că-mi place să nu fie chiar făină, să-i simt textura). L-am scos și pe el și l-am amestecat cu pasta de curmale, adăugând și o linguriță de pudră de vanilie.

Am amestecat totul așa cum ai frământa un aluat. Din pasta obținută am făcut pe urmă biluțe între palme și le-am tăvălit pe unele prin semințe crude de floarea soarelui, iar pe altele prin fulgi de cocos. Și gata! Numai bune de îndulcit dinții și inima.

Vreau să mai încerc și alte combinații – cu stafide, nuci, migdale, alune, pudră de roșcove, mac, susan. Îmi place că poți fi foarte creativ, că sunt sănătoase și atât de simplu de preparat. Eu am terminat totul în maximum 15 minute. De mâncat, nu la fel de repede pentru că sunt foarte consistente și sățioase, ceea ce e foarte bine – pot fi sa-vu-ra-te.

Spor și inspirație!

Tort raw vegan

Această prezentare necesită JavaScript.

Am tot căutat rețete de prăjituri pe care să le pot face fără coacere, fără zahăr și cât mai crude. Am găsit câteva variante care sunau promițător, dar care mie mi s-au părut complicate din diferite puncte de vedere – ba că n-am aparat de deshidratat, ba că ingredientele sunt prea ‘exotice’ sau prea costisitoare, ba că procedura de preparare e prea anevoioasă. Așa că, până la urmă, m-am pus pe treabă spontan, azi după amiază, cu ce am găsit prin cămară și prin frigider. Dacă inițial intenționam să fac niște batoane energizante, pe parcurs m-am răzgândit și a ieșit un soi de prăjitură pe care sigur o voi mai prepara în diferite variante, acum că am văzut ce simplu se poate face. Dar să vă spun și cum:

Blat:
1/2 cană migdale
1/2 cană caju
1/2 cană merișoare uscate
1/2 cană fulgi de nucă de cocos
1 cană curmale uscate
puțină apă

Topping:
2 -3 căni căpșuni
puțină miere

Cum se face:

Ingredientele pentru blat se toacă în blender pe rând: nucile, merișoarele și separat curmalele. Apoi se amestecă toate într-un bol și se adaugă puțină apă, cât să se lege compoziția.

Într-o formă de tort cu fund detașabil se presează cu degetele compoziția pentru blat, într-un strat cât mai uniform.

Căpșunile se dau prin blender și se adaugă, dacă e cazul, puțină miere, după gust. Spuma obținută se toarnă peste blat, iar tortul obținut se ține la congelator aproximativ 20-30 de minute. Se scoate, se îndepărtează pereții tăvii și se taie când se servește. Se păstrează la frigider.

Cred că se pot folosi cam orice fructe pentru topping, iar pentru blat merg și nuci și alune, precum și alte fructe uscate. Voi face mai multe încercări vara asta.

A ieșit delicioasă, răcoritoare și plină de vitamine și minerale. Fără pic de zahăr, colorant, praf de copt etc. Data viitoare voi dubla cantitățile, a ieșit cam subțire probabil pentru că tava mea e prea mare. Oricum, o felie e îndestulătoare și are o consistență tare plăcută, o combinație grozavă între blatul sățios și prospețimea și parfumul căpșunilor.

UPDATE: Dacă nu aveți tavă din asta șmecheră, cred că merge făcut și pe o farfurie plată, merită încercat.

Îngheţată de căpşuni cu banane şi alune de pădure

Aceeaşi prietenă care mi-a destăinuit tainele gingeratei, Renata, mi-a deschis ochii şi în privinţa îngheţatei. În naivitatea mea, aveam impresia că trebuie să fie tare greu să faci îngheţată acasă şi să-ţi iasă şi bună. În plus, eu nu sunt o fană a reţetelor complicate – pentru mine trebuie să fie simple; dacă nu sunt, prefer să nu le fac.

Avusesem, cred, o tentativă mai demult şi n-am fost impresionată de rezultat. De data aceasta rezultatul nu doar că a ieşit peste aşteptări, dar nu se compară cu nici o îngheţată cumpărată de la chioşc. Şi reţeta este cât se poate de simplă!

Ingrediente

• căpşuni 
• o banană
• smântână
• miere
• alune de pădure

Experimentaţi cu cantităţile, faceţi-vă îngheţata aşa cum vă place. Eu am folosit cam o mână de alune curăţate, în jur de 500 g fructe şi 300 g smântână. Mierea am turnat-o cu borcanul, la ochi. În loc de miere puteţi folosi zahăr dacă vă place şi consumaţi – eu l-am înlocuit aproape în totalitate cu mierea când vine vorba de reţete preparate acasă (mai puţin la prăjituri şi tarte, pe care oricum le fac foarte rar).

Cum se face

Alunele se curăţă şi se zdrobesc în blender; puteţi să le şi omiteţi din reţetă dacă preferaţi să fie doar fructe. Se adaugă apoi în blender fructele spălate şi curăţate. După ce se mixează bine, se toarnă compoziţia într-un castron sau direct în recipientul care se pune la congelator, cum am făcut eu. Se toarnă apoi smântâna şi mierea şi se amestecă până la omogenizare. La final, eu am mai presărat deasupra căpşuni tăiate bucăţele şi am păstrat şi câteva pentru ornat.

Această prezentare necesită JavaScript.

Sigur se poate face şi din alte fructe, merită încercat. Îmi place că este cremoasă, aromată şi colorată fără să conţină nici un ingredient nociv. Eu vara asta cu siguranţă am să mai prepar câteva ture bune de îngheţată!

Dacă v-am făcut poftă, sigur o să vă placă şi căpşuşeniile :).

Smoothie foarte simplu

Foarte uşor de făcut, din ce vă place vouă. Fructele se spală, se curăţă, eventual se taie şi apoi se procesează în blender. Eu l-am făcut din căpşuni şi banane. Dacă îl vreţi mai lichid, mai puteţi adăuga apă plată, iar dacă îl vreţi mai dulce, puteţi pune nişte miere.

Ce e un smoothie? E varianta mai „groasă” a unui fresh – conţine fructele cu tot cu pulpă, uneori şi gheaţă zdrobită sau chiar fructe îngheţate, sirop, ciocolată, lapte, îngheţată, alcool. Băutura are consistenţa unui milk shake şi conţine fibre, vitamine şi atioxidanţi. Se pare că numele de smoothie e folosit în „literatura de specialitate” pentru băuturile preparate în blender.

Eu aleg de cele mai multe ori combinaţii simple, vegane, fără zahăr. Rezultatul? Natural, delicios şi sănătos!

Mere coapte

Vă mai amintiţi desertul remineralizant? Un deliciu – nu prea reuşesc să iau doar o singură linguriţă şi doar dimineaţa. Ei bine, i-am găsit o nouă şi delicioasă întrebuinţare: umple cu succes mere.

Cum se face?

Merele se aleg, se spală şi se curăţă de cotoare. Apoi se umplu până la refuz cu pasta de seminţe şi susan, iar deasupra se presară nişte scorţişoară pulbere. Se aşează într-o tavă (eu le-am pus într-una ceramică) şi se dau la cuptor până sunt gata (cam 30 de minute). Se servesc ca atare. Sunt o nebunie!

PS Eu le-am lăsat cam mult şi unul a explodat, dar tot delicioase au fost:).